sunt pieptul deschis
rugăciunea nemaiauzită
carnea nicicând crucificată
sacrilegiul necăit

sunt dorința arzătoare
și viața alăptată
sărutul fatal
și cunoașterea fiecăruia

sunt o iarnă-n plină vară
o floare în grădina Edenului mort
ghimpe în ochiul legii
libertatea de luat

sunt focul simțurilor
cenușa trecutului
jarul viitorului
și dragostea dictată

incarnez distrugerea credinței
promisiunea pierdută
străvechea cunoștință fără de moarte
și rugăciunea după vindecare

sunt strigătul vostru într-un vis
umbra din spatele luminii
promisiunea din dosul crimei
și inocența din nimicnicie

un abis fără străfund
inamicul tiraniei din îndurare
otrava dulce care suferă
recunoașterea dedicației

sunt eu cine este ce sunt!
între voi prin voi totdeauna
unic nenumărat ucis
lacrima soarelui înroșit

de nimicit nu sunt
doru-mi recunoaște înșelarea
mii de clișee și standarde interzic
ce este evident și bun

.
© j.w.waldeck 2007