Căutare

neXul infinitului

poezii dintr-un univers interzis

Pentru toate timpurile

sunt pieptul deschis!

rugăciunea nemaiauzită

carnea nicicând răstignită

sacrilegiul nepocait

 

sunt dorința arzătoare!

și viața alăptată

sărutul mortal

și cunoașterea fiecăruia

 

sunt o iarnă-n plină vară!

o floare în grădina Edenului mort

spinul în ochiul legii hapsâne

libertatea de luat

 

sunt incendiul simțurilor!

cenușa din trecut

arșița viitorului

și dictatul dragostei

 

sunt ruina credinței prescrise!

făgăduiala pierdută

știrea străveche făr‘ de moarte

și implorarea după vindecare

 

sunt strigătul vostru înscris în vise!

umbra-n spatele luminii

promisiunea-n urma crimei

și inocența neantului

 

eu însemn abisul fără fund!

dușmanul tiraniei din îndurare

otrava dulce care suferă

recunoașterea devoțiunii

 

sunt eu din eu și însumi eu!

în voi sub voi pentru toate timpurile

UNIC și ucis de nenumărate ori

lacrima soarelui ce înroșește

 

eu nu pot fi ucis!

dorul meu descoperă înșelăciunea

mii de clișee și norme interzic

ce evoluează firesc dar bun!

 

 

© j.w.waldeck 2007

 

 

Înflorite de singur

nicio pace sufletului fluctuat!
al poftei cupă
pentru fete chinuite de inocență
când căpșorul lor iluminat
cade tăiat cu inima

morți ce-și aștern săruturi de catifea
flori înghețate
ce nu zâmbesc din alte guri
străine
spărg colivii înăbușite-n aur

 

© j.w.waldeck 2011

Între palme de raze

și cum nicicând frica

te mănancă

pană scoți ghiarele

să simți o piele care doare

mă știu răsculat în orizontul

friguros al privirii mărite

pe valurile pălmuite

de raze indepărtate

fără alunecarea valurilor

în adâncuri înfiorate

unde respingerea

nu sângerează frisoane

calde

pe spinările albe

de căluți de mare

cuplați în albușul spumei

ca niște fulgi ieșiți din noapte

care tremură însuflețiți

de antene transparente

ca niște melci indrăgostiți

încolăciți într-o căsuță de vis

numai a lor stiută

 

© j.w.waldeck 2011

 

CONSTELAȚII POETICE

Haos declanșat III – dictatura lipsei

… de conștiință

 

aceleași lecții tocate o viață întreagă
fără dezvoltare!
apelați- vă servitori sfinți
iluminați să vă PURTAȚI conștiința-n urmat
copii îndrăgiți de Dumnezeu
devastând varietatea
prin clonări mutilate STAS

ideile sunt niște buruieni:
ele nu proliferă planificate
unde viața naturală încărunțește
iar ordinea odihnită derivă trădare
prescrisă! – dar nu salasluită lăuntric

apasă o greutate de tractor
basculând toate-n lat lărgind
creșterea similară găsindu-și spiritul
între pereți înalți cu legende străine
și cotețe cu lătrat, feriți de întunecimi
de străbateri strălucite

captivi ai minții închise
gravitând în jurul vidului ei sfânt:
gonită de vise asuprite

 

© j.w.waldeck 2011

 

CONSTELAȚII POETICE

Haos declanșat prin compoStare

Buddha de asemenea învață
mintea controlată
privind POZIȚIA STABILITĂ
cărei brazdă de ogor
arată spre  
monocult u r ă
  
desigur pentru vicioși
o dietă utilă –
pentru-o diversitate  
creatoare
nici măcar bun compost

 

© j.w.waldeck 2011

 

CONSTELAȚII POETICE

Iubita

n-au picat cuvinte
decât dulcile cireși ale dorinței
dizolvând sarea din lacrimi
unde un sărut rugător
lăsa marea-n freamăte
între respirații
de apogeu și reflux
sorbit prin corpul tău de ceață
aruncându-mă afară
ca plânset de curcubeu
sursei tale de lumină

 

© j.w.waldeck 2011

Prinși în cursă

curând cei cunoscuți sunt fire de păr

pierdut în valea de jări

de mormane nemulțumite, conduse de prădători

și designeri de suflete polare

cumpărând vise…

 

de crezi dragostea și ura

doi cai

într-o cursă de gladiatori

cel negru în direcția opusă

inima-n zale să-ți rupă

 

cel alb își vede doar de urmă

și speră orb ce nimeni nu vede

dar simte vântul – așa repede

să-i vezi cum dau cap de cap

de fiecare dată-n roată

crezându-se pe drumul bun

 

mi-ai zis și tot nu ți-am prezis

ce vrem și unde ne călcăm

mai bine rămâneam într-un loc

pur

mai bine, draga mea

stăm alături de drum…

 

© j.w.waldeck 2011

Fluviul de argint

unde creatori orbi indrăznesc

peste crustacee marine

purtând focuri cerești

colinde-n abisuri fără nume

 

pașii prin infinit generează niveluri

imaginare, cu stări incă lichide

în vârtejul alb, neîntregit

de început inițiator

 

interior iluminați, nicicând orbiți

de lumină, care nu dau înapoi în întuneric

cu buze crăpate de istorie

cu lacrimi iubinde de Eidolon

 

trupurile lor pătură mormane

în zorile reci asfințit de porniri trezite

punți spre albul sclipitor

o făptură de ceață-n început

 

mintea vrea să înțeleagă

din ce se-împrăștie

ochii doresc să vadă

de unde sufletul visează

 

© j.w.waldeck 2011

Haos, declanșat

iată-vă înfățișarea creatoare!
înfometată, unde viața crudă piere
oglinda falsei vederi
ascunde spațiul gol, renunț

din câmpurile Elisee în armuri
din aur vital: ființele zeilor se-ntorc
în valea deșartă a umbrelor:
pângăritoare de femei, profeți ai desetului
de cruci și-o virgină fără chef

limba dorinței cunoaște
nici moarte, nici precedare
ca veșnică aspirație după viață
lumină degajată etern

nu recurgem sfârșiți!
încă posibila-i călătoria
necuprinși de fantome însărcinate:
găuri negre,  ÎNDOITE
de propria gravitație

 

© j.w.waldeck 2011

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com. Tema: Baskerville de Anders Noren.

SUS ↑