Căutare

neXul infinitului

poezii dintr-un univers interzis

Regina blestemaților

florile de soc îmi fac cu ochiul
afară: zdranganiturile unor denaturați
„construitori de viitor”
 
atunci te privesc din depărtare
cum dorințele tale mă scufund
într-o fericire fără alinare
 
prin tine cuvintele renasc
extatice pe marmura ta vie
iubitoare de împlinire
 
te învăluim cu buzele noastre
iubindu-te din toate părțile
într-o mare de atingeri înfocate
 
cuprinsă în fiecare zâmbet
dorințele tale înflorite
fericesc cu nectarul uitării
 
simte-te iubită fără un regret
simte-te păstrată ca un secret
suflet dulce al plăcerii!

 

© j.w.waldeck 11.06.2010
Please do not USE anything of my work!

Anunțuri

Inconștientul colectiv

simțurile revin în corp
după o mare neagră nesfârșită
îmbibată-n  dureri
 
viața închipuită unor zei morți
infantili în joacă
cu odrasle nimicite-n plăceri
 
relativez materiali z a r e a
prescrisă prin idei inspirate
din vise cocite-n realitate
 
cum prezența poate deveni
iarăși vise însuflețite
în nimicul tot-posibil
 
recurge toată lumea-n uitări
și doar un lucru nu-și schimbă
cheia însuflețită de adevăr
 
iar spiritul redundant
și nepăsător își trădează
propria cauză de actor
 
și singur mintea din afara
oricărei lumi devenite
nu se pierde-n falsificări
 
ce vis dulce care-și păstrează
lucrurile iubite
care-l crează!
 
 
 
© j.w.waldeck 11.06.2010
Please do not USE anything
of my work!

Căutătorii

costă atâta forță

să tot pari puternic

nu mai rămâne mult

pentru recreare…

 

criticianul și-a înțeles

catastrofa lipsei de minte

el distruge talent –

doar cuminte se ascunde

 

unii pescuiesc greșelile

altora

de parcă le-ar iubi

gustul libertății

 

© j.w.waldeck 2010

Please, do not USE anything of my work!

Cuget curat, dar nevăzut

în oglinda proprei suspiciuni

primești înapoi (cu mită)

ce n-ai reușit s-arăți din prima clipă

ascuns printre fiori, ieșit din fire

te trădeaza orice simț interior

 

să nu te joace

simțind puterea dăruită

de propria rușine

 

între viață și moarte

nu visez

mai departe de prietenie

iar acum mi-a găsit scrierile

și mă crede un obsedat obez!

 

deplasată de orice lume infamă

de-o privire nemiloasă

dar sclipitoare, (ca o lamă)

 

i-aș dărui, mâncat de viu

ce-a rămas mai de preț

unui peregrin

de adâncimi mă moi decât

mierea aurie unui acațiu;

 

(ce păcat, că nu s-a înțeles!)

 

© j.w.waldeck 2017
Please do not USE anything of my work!

Cimitirul nemuritorilor sintetici

astăzi devin deschis permanent
mâine am o rană nouă
cu suflet de rouă
iar tot ce se prelinge
într-o lume plânsă cu sânge
renaște diluat în sinteză

renaște și se stinge
cu suflet înlăcrimat de lumină
pe-un pământ pocăit de rugină
stors de trecut și spălat
de prezent
picătură cu picătură absorbit
într-o transformare nemiloasă
cu duh LUX, ca din uzină
unde voi curge din zâmbete
în mașinării de duzină

iar dansul pădurilor de altădată
sunt ca acea fată, cu ochi albaștri
un ecran asamblat de repetare
reînnoind vise fără așteptare

printre experți sihaștri
încadrați în ordinea științei
cu priviri nemișcate
de moartea sfințită, a ființei

 

© j.w.waldeck 2010
Please do not USE anything of my work!

RemiX de cyborg cibernetic

suflet prespălat

mentalitate albă de vană

regeneratoare:

secretul tău stimulant

de lighioană

 

insinuie-mă inert!

extracție modul-membrană

șterge mă … NETED …

cu spumă de mare albastră

suflu din fibră de sticlă

 

fiecare sentiment: Albă ca Zăpada

zâmbet corectat și strâns de piele

carne emoțio-sintetică

de etică ștearsă cu coada

 

elixirul meu de gel instant

plin de canule, de promisiune

corpul meu de cyborg Omo-Gen

ajuns copt printru-n SHUNT

postmodern

 

viață ca o fantezie netrăită

model implementat de roluri

minunat înfrumusețată-n copită

ca expresia segmentului tău

retaliat în stoluri

 

construit atât de fraged

cu steluțe de mare pe buric

nu le mișca! adaptate la infinit

acest organism anemic de larvă

animă plăcerea ta de latex vopsit

 

țânțarii zac morți

cu aripi de argint

bând lumina rece, neuronală

polyamoros, ca un Hristos!

 

un nanosărut fără socoteală

adict hibrid, intravenos

un nou născut cu suflet de nex

cu COLA::GENE indexate

nefiresc sub interfață

 

© j.w.waldeck 2010
Please do not USE anything of my work!

Neînsuflețire

și-n umbrele muritoare trec
mai departe!
decât invectivele eșecului repetitiv  
al ispășirii umane
unde credința  
sugerează cosmosul imoral  
în fermentarea lui extatică
 
alte universe fără cicluri lineare
i-ar înnebuni cu cinismul redundant
prin care toate posibilitățile
sunt noncauzate de roluri fixe
și de statica unei reluări stupide
 
o crestera permanenta tremură
-prin defecte incluse
perfecțiunea schimbării le seduce
fără forme definitive  
lipsite de evoluări
sfâșiate-n incest: prescris etern
 
iar respi r a ț i a  incandescentă
se consumă  
într-o pierdere infernală
creînd sfere-n nimicul infinit
prin care orice posibilitate devine
viață nemăsurată  
ca un vis înăscut, dorit!
 
dacă totul e prescris – nu purtați vină  
pentru cea ce faceți  
și nimic din ce gândiți  
are altă cale
decât a derula  
un mecanism neînsuflețit
unde acțiunile sunt repetări  
decise prin sfârșit…
 
subjugați prin credință, cu toții
– destin ideologic –
menținut de frica morții
dorindu-și stabilitate într-un cosmos  
respirat și expirat  
într-o lume-n deplină fermentare  

 

© j.w.waldeck 2010
Please do not USE anything of my work!

Monologuri izolate

 nimicurile
 neajunse
 fandosirile
 ascunse
 șuvițele
 nebune
 
 nu vă fac interesanți
 decât sub măști din vată
 iar când ridic pa h a r u l
 zâmbete sângerii
 își deznoadă fularul
 
 azi m-am îndrăgostit
 în arama unei limbi ruginite
 într-un moment fără schimbare
 etern de ochi triști și morți
 ca niște sfinte porți
 
 păsări incolore
 înflorite cu ceața-n vânt
 pistruiată de ploi reci
 cu nori gri fulgerând
 
 apoi te-ai ridicat și ai plecat
 zâmbind pentru că m-am uitat
 crezându-mi inima furată-n delire
 printr-o singură privire
 
 aripi violete
 mișcate fără plăcere
 nimicurile
 neajunse
 schimburile
 și programul

 

© j.w.waldeck 2010
Please do not USE anything of my work!

De valuri purtată

aparent fragilă
peste mări îndepărtate
peste suflete oftând sub pânze
îți dezgolești catedrala cărnii
zâmbind prin flori de sânge
 
în fiori dezbrăcate-n ploaie
în jocuri orfane
unde lumile întoarse pe dos
par pășuni înnegrite-n fum
par pasiuni învelite-n scrum
 
iar când te vei trezi
la viață lăsând momentele
picate și nu pictate-n
ape zbârlite de vânturi
unde mișcările sfârșite
 
par aparent trăite
în oglinzi goale
unde păsări osoase
ciugulesc metafore sfinte
din plăceri nesimțite
 
iar când te vei simți
plină de flori și nu de fiori
pictate-n ochi de ciori
la malul venelor albastre
părul viselor va pluti…
 
…peste suflete înfiorate
iar catedrala cărnii
te va împlinii
prin simple atingeri infinite
ca valurile mării

 

© j.w.waldeck 2010
Please do not USE anything of my work!

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Baskerville de Anders Noren.

SUS ↑