Căutare

neXul infinitului

poezii dintr-un univers interzis

Categorie

poezie metafizică

Sedimentar vs. sentimental

crește(t), la care merge mai bine
se incovoiesc cefele de singure
cepele – descojite-n rânduri

nu contează numărul împielițat
cât timp totul în…cepe
cum s-a determinat, conceput

divaghez cojile pierdute prin transport
cojile menținute după port, portabil
frumos așezat în regalul muncitoresc

când dai de-o ceapă proastă-n miez
n-ai cum s-o vezi decât după ultima
coajă și cele două părți in/egale

cu lacrimi în ochi sari în picioare!
hiperbola universurilor la intersecție
s-a conceput într-o nouă nemișcare

pământul visează cu orice sâmbure
retras sub nivelul vieții exterioare
în care sufletul aparent, dispare

.
© j.w.waldeck 2015

Escapism, aproape dezvelit

tapeta albă la care mă-nchin
se dizolvă pe ambele maluri însorite
fața noastră ascunsă
de realmente
nimic

fundal alb al pielii tale de petale
transparentă, aproape…
familiară din interior
ea privește
sub lumina ochilor

aproape limpede
deschis pe ambele părți
vizibil: chipul nostru rănit
în SPATELE farurilor
de lumină artificială

tapeta albă a pielii tale
pe care o ador, intim-străin
sfâșie pe ambele părți
vederea-mi pierdută
pălită înaintea chemării

tapeta sidefie la care mă-nchin
rupe regatul umbrelor –
și dăruirea!
care a supraviețuit vălul lunii
ii POARTĂ trupul razelor

.

© j.w.waldeck 2015

Jocurile de cuvinte dintr-o limbă nu pot fi redate specific, astfel încât unicitatea unui grai
rămâne întotdeauna o graniță între original și copia traducerii…
Se simte, de parcă o unitate s-ar dizloca în mai multe personalităti și și-ar pierde puterea
și identitatea pe parcurs.
O parte din lumină rămâne în umbră sau dispare complet, și rândurile n-au vibrația multidimensională
a sensurilor, multiplu îmbinate.

Originalul în limba Germană îl găsiți aici:
waldeck.deviantart.com/art/Esk…

Poarta de fildes

așteptările otrăvesc inimile
care nicicând dăruiesc cu plăcere
unde invizibile
lucrurile dor
realitatea se risipește

atât de multe înseamnă atât de puțin
atât de puțin
îmi valorează mult prea mult
dorința plumburie
se târăște celibatară
dar pentru pasiune
nu contează scopul

nu minciuni umane
și nici valori îndoctrinate
alunecă fără zgomot
ca bulele-n ploaie
urmărind urmele pământului
crăpat
durata sufletelor înfiorate

zorii obrajilor tăi
dulce aghiasmă de trandafiri emană
are castelul viselor
o grădină
o prințesă
o poartă de fildeș

doar curcubeul pal
are intrare în inima de soare
născut dea pururi din dor –
el conduce visele pierdute
acasă 

.

© j.w.waldeck 2013

Interferență

s-au întâlnit la nivel de vis

nu nivelul himerelor amintite
ci în focusul punctelor de atingere
…realității lor comune

bule nenumărate sclipeau hipnotic
și galaxii minuscule s-au desfășurat
ca melcusori strălucitori
cu cozi spumante de burnițe
între pete negre

unele baloane s-au desprins
din atracția conglomeratelor
altele erau diforme și fără liniște
ca niște lacrimi
brăzdate de forțe efemere

unite cu limbi dure, vâscoase
s-au răspândit suflări reci de scântei
plămâni cristalini
căror aripi de libelulă după consum
au trecut la raze
grilaje radiante, strunjite din lumină

fenicși
purificați prin cenușa întunecată
zvârcoleau inele de azur
peste coconii strălucitori
aflate-n deriva insectelor fără țintă
cu antene jupuite
răspândite-n lumi îndepărtate

sfere, căror valuri
spulberau aparent
într-un schimb veșnic
cristalizând un mozaic
atât de filigran
atât de familiar

acolo ar putea fi totul
și nimic să existe

.

© j.w.waldeck 2013

Într-una

departe de vuiete stridente
o singură parte
comună cu partea ta
ajută sa împărțim frecvențe
ușoare ca lumina

te culc în mine ca florile
sub voaluri colorate
de dor strălucitor
mai ușor
decât apa dansează
cu marea luminilor

în cazul în care esența
rămâne acolo
aceste momente eterne
încă-n visele mele
n-au răpire
în tăcerea unită
(confundată cu cea divină)

ceea ce nu se poate uita
prin realitatea
mereu schimbată
vede bine doar cu inima iubită
– în cele din urmă
găsite –

nemodificate de viață

timpul înregistrat
rămâne o banderola lineară
și decurge
înapoi, de unde am plecat


leagănul meu
este dorința ta nelegiuită
ce toată lumea a încercat
să atingă
toți de înlocuit
și-au căutat locul aici

fiecare cuvânt este doar privire
fiecare suspin răsuflă
din nou și din nou și din nou
nesfârșita noastră atingere

.

© j.w.waldeck 2015

Este momentul

când brațele timpului
încep să se resfire
din nou
o amprentă vagă
în amintirea
întrecută de fluxul
atomilor înlocuiți

.

și-n răspunsuri văzute
decât prin depărtare
mintea divină devine prevăzătoare
unde corpul știut
plecat dintr-un conținut constant
apare aparent, de neînlocuit

.

va rămâne probabil
cu cele momente alese
similare-n timp
care vor reda gura și limba
configurației, prin care
și-au transportat undele

.

ființa sau neființa

.

© j.w.waldeck 2015

Suflete neevoluate

agresivitatea ascunsă sub un pretext spiritual, este o privință scientologică,
unde energiile sus puse de o anumită privință
a celor care duc război, în numele luminii, sau în a cărui nume o doresc,
ar avea o valoare mai înalta decât energiile de jos.
Astfel de relații sunt iluzorice în spațiul liber, multidimensional.

Astfel de tertipuri umane n-au altă cale, decât de-a se înjosi reciproc.
Lumina nu poate exista fară contrastul necesar.
Lumina propriu zisă, nu există, ca și cum un adevăr separat de
abundența cosmică este doar o privință limitată,
de fantome fecundate doar de anumite frecvențe în locul diversității
în toate domenile ale spectrului evoluționar, necondiționat
de separări și insinuări marcate și relatate de-o exitență
dependentă, strict lineară.

Propabil propria lumină mintală nu răsărește, unde întunericul ajunge
doar un pretext, o Înălțarea de sine,
care, din cauza lipsei de luminozitate interioară
decade într-un întuneric privit, de scurt circuit,
care uniform, nu poate exista niciodată de unul singur.

Nu te lasă ademenită de propganda războiului „iluminat”
doar de propria orbire, developată dintr-o perspectivă doar albă sau negră,
bazată prin separare autistă,
și prin delimitare, astfel, încât propria ei mutilare
ca unitate pură, denotă neajunsul unui vid ideologic purificat;
sau a unui război crud, care în orice caz, distruge un suflet sub pretextul
salvării în rândurile clonilor de opinie similară
și de condiționare structurală, sub impactul uni conflict,
existent doar sub o privință uniformă.

Ciudat, cum astfel de lucruri ar trebui să funcționeze
întotdeauna în lumea de dincolo, dar care în această dimensiune
și formă de viață, au eșuat atât de acut…

Cu ajutorul unui traducător virtual redau
o poezie simpla „Friedenskrieger”:

Războinicii păcii

atâta timp cât pacea vrea să câștige
rămâne predestinată… din păcate,
așa este, în triumf
fiecare procesiune triumfală
trăiește înfrângerea și de aceea
nu va fi pace
nu există renunțare gratuită
unde învingători importanți
se ridică deasupra celor învinși

Astfel poți deduce adevăratele surse negative,
autoproclamate, ca fiind fară alternative, positive.

© j.w.waldeck 2022

CEI NEGATIVI DUPĂ CE AU MURIT

Te am în mine

momentul hrănește infinit
și nimeni vede ochii umezi
privitori
dincolo de-ncăperile iadului
unde există doar durere-n
și ochi scrutători

sub nivel de atomi ea se…duce
un vis lucid
o palpitație dulce
tangibilă doar prin simțuri
dincolo de rânduri
doar suflet

suntem gata cu exteriorul
transmis
când mă gândesc la tine
am ochii închiși, șopti ea
o mângâiere interioară
ce iubea

© j.w.waldeck 2014

Fulgere

redă clar sensul, deja schimbat
țesând valuri
împărtășește ecoul
sunet de-a călătorii
fără să umpli rafturi
regulamentul respectiv
căci marfa-i perisabilă

întinde anvergura aripilor
lasă respirat curent după curent
fără accesorii
enervant de trădătoare
împletind cuști noi
de impunere predată
pentru idei fulgerătoare

© j.w.waldeck 2013

Blog la WordPress.com. Tema: Baskerville de Anders Noren.

SUS ↑