înainte ce sufletul părăsește trupul
floarea preferă noaptea
înaintea soarelui
cărei priviri de dragoste arătată
prin gene înflăcărate
nu vor mai reînvia

cristale de zăpadă
desfășoară degete și antene
de-o strălucire pură
cu-n suspin fîn
spre deosebirea acestei corale
din plăceri trecute

suprafața realității este ruptă
și pâlpâială albăstruie
din hiperspațiu extrage mintea
câștigată prin luptă

florile tac când suferă
și nu se leagănă-n lumina
dimineții încornorate

sufletele circulă înainte de-a scăpa
o ultimă oară ieșite din minți
prin amintiri colorate

.
© j.w.waldeck 2014