din nimic o scânteie, de unde ideile renasc
ca posibilă cheie totul DEVINE extras
scriindu-se din nou
schimbându-și forma animă
fară destinul unui clișeu:
linear ca norma

sinapsele se recombin, ca pe-o scară
gândirea impregnează matrița neuronală
contururile dispar rapid iar moartea
face loc mediului nesfârșit
despărțit de corp

universe-n miniatură, ghem de linii temporare
sedimente de cultură, plase într-o mare
ne aflăm cu simț exterior
ne jucăm cu mii de facete-n spațiu-timp
unde toți se vor unici într-o unitate de suflete

îți știu chipul adorat precum mă știu
visându-ne cum ne-am visat
și aș trebui să fiu impărțit și completat

 

© j.w.waldeck 2012