zeii neantului

nu deviem din sânge orb uman
ci din esenţa sufletului cucerit
în vacumul nopţii eterne
viaţă nemoartă într-un cerc drăcit

inima dimensiunilor
revărsate-n nenumărate plase
legiunea legaţilor
din energii captivate

cuprindem nimicul şi-nventăm sfârşitul
un dor profund orbeşte setea
morţii-n noi urlă cu vântul
fără glas o gură rea de nea

în zbuciumul elementelor săvârşit:
un haos neînchipuit
de vreo voinţă priit
covor cosmic făr de sfârşit

zdrenţele morţilor sunt vuiet
ecou nimicitor cu chem de Dumnezeu
sursa seminţei fiecărui cuget
recoltând fără părere de rău…
.
.
© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work!

din viață-n viață

greu ca într-un paradis cu mită
trăiești o clipă
și sensul se alege
unde setea crește
  .
  .
poți asimila mii de credințe
nefericit în cuget
când viața n-a ajuns
inutilă într-un rai
cu bucurie mălai
și secretul cărunt
  .
basm de multivers
dimensiuni ce desprind
redundante-n înțeles
paradoxe biruind
.
gravitația răsună
resonanta atrage
esența excită
iar presenta fură
  .
când nu vom suferi captivi
putem deveni
o sferă iluminată
prin voință curată
.
.
© j.w.waldeck 2009
.
please do not USE
anything of my work

negură

neg ura
. 
unei divinităţi
unde minciuna
se iubeşte singură
. 
fabrici celulare
despică podoabele
proprilor rădăcini
. 
blegie conectatata
de fese încurajate
. 
sub paltonul lumii
înfigeţi arborele negru
de exterminare umană
. 
stafii zbârcite
înmulţindu-se-n deşerturi
de cărnuri
şi rechizite
. 
realitatea gazată
prin conserve chimice –
reduce din viaţă
inconştienţii de piaţă
.
însingurare sfântă
a z=eului promiţător
. 
prin spaimă în/sfârşit
laCRIME sparte-n
noi oferte de osândă…
.
cum Dumnezeu singur
nu poate fi Dumnezeu
. 
omul izolat
decade-n substrat
.
.
© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work