visătorul

covrigul lunii își preschimbă pielea
ochiului zeiesc
prin ardoarea ocrotită

zâmbet de fecioară de primăvară
liliac înveșmântat în zăpada nopții
orb în lumina celor pricopsiți

dus lăuntric de sine
saltimbanc pe unde invizibile
făr de sunet în liniștea mortuară
a dormitorilor

în zborul lui de catifea
zborul iubitorilor
zborul orbilor

departe de alaiul dezvelit și sorbit
prin fotografia ochiului
dezvelit

închinat invers contra timpului
singur în univers
vântură-n bătaia inimii

moale ca pata iubirii
dând vieții chip prin zbor
aruncându-și visele-n deșert
.
.
© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work!

Titirez

vezi musca violată de un parfum
încordându-i simţul
şi bizzzzar!
mai bine moare-n carne
decât nevătămată
de plăceri în cerul clar

biotop biologic
încrezut în libertăţi şi siguranţă
definite premergător
de un creier simbiotic
se oboseşte-n ultima variantă

singura dragoste
şi fiecare dată
acelaşi reflex uman
de împlinire
aceaşi răsplată…

momentul zero
infinituri fractale
secunde-n era ficţională
lumina ce răsare
zbor cădere zbor!

© j.w.waldeck 2009

Please do not USE
anything of my work!