visătorul

covrigul lunii își preschimbă pielea
ochiului zeiesc
prin ardoarea ocrotită

zâmbet de fecioară de primăvară
liliac înveșmântat în zăpada nopții
orb în lumina celor pricopsiți

dus lăuntric de sine
saltimbanc pe unde invizibile
făr de sunet în liniștea mortuară
a dormitorilor

în zborul lui de catifea
zborul iubitorilor
zborul orbilor

departe de alaiul dezvelit și sorbit
prin fotografia ochiului
dezvelit

închinat invers contra timpului
singur în univers
vântură-n bătaia inimii

moale ca pata iubirii
dând vieții chip prin zbor
aruncându-și visele-n deșert
.
.
© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work!

exmatriculare

sau

făptură din glia speranței

.

să fii fost un dor nefizic
abzis prin vise ne-nplinite
pântec tăcut al hranei sacre
pentr-un rod mai mare
sădit
.
pescuind dureri din ființe
ca dintr-o mare oarbă
făptură din glia speranței
fără re/nume
fără sens inoculat – doar minte
cu perdelele-n față
.
avânt – ce le ridică ușor
neantul
din ochii reci de prea multe nopți
înotând prin nesfârșite sorți
  .
un fir de formă printr-o privire
despuiată de ultima șoaptă
mai știi din ce zadire
aruncat din tine în sumbru clocot
unde lumina inimii se luptă cu adâncul
din nefire – din netot
  .
sacrul cod revers
chem universal ales
când primești ce-ai reflectat
șters din neant
.
.
© j.w.waldeck 2009
.
Please, do not USE
naything of my work!

spaţiu

fără întindere
doar prin iubire
fără libertate
fără ieşire
  .
tot ce crezi
nu trăieşte
decât fără respir
în cuvinte de martir
  .
în loc de orizont
în loc de un loc
înlocuit de braţe
neclintite de fier
.
strânge-mă!
minţile să-mi pierd
iubeşte-mă!
până-mi storci inima
 .
doar prin iubire
fără libertate
doar retrăire
fără respiraţie
.
.
© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work!

frunze maro

ura unui homist securist
vărsată-n guri fără păreri proprii
mulţumite de ieftine copii
.
preaslăvită decădere
într-o neagră mârşavă părere
de rău…
.
o seringă plină de energie negativă
stârnită-n viclenia coruptă
alai indiferent de păpuşă
.
evită adevărul pentru-a pierde
sub dependenţa părerii
jocul tălpilor pe flegme
.
defilează mormolocii
răstigniţi cu gânduri naţionale
acriti în banal actori de emoţii
.
laurii doriţi seduc
contrariul necunoscut ajunge curat
iubindu-şi fiinţa de substrat
.
borfaşii se supără prin cauza
atinşi în fiecare fibră
iar ceasuri similare merg înapoiat
.
foi de valori veştejite
nu-s de mine îngălbenite-n ciudă
copii voştri lepădaţi de minciună
.
vor scutura poruncile false
şi legământele de veche ură
măturându-le scârbiţi în urmă

.

© j.w.waldeck 2009

Please do not USE
anything of my work!