visătorul

covrigul lunii își preschimbă pielea
ochiului zeiesc
prin ardoarea ocrotită

zâmbet de fecioară de primăvară
liliac înveșmântat în zăpada nopții
orb în lumina celor pricopsiți

dus lăuntric de sine
saltimbanc pe unde invizibile
făr de sunet în liniștea mortuară
a dormitorilor

în zborul lui de catifea
zborul iubitorilor
zborul orbilor

departe de alaiul dezvelit și sorbit
prin fotografia ochiului
dezvelit

închinat invers contra timpului
singur în univers
vântură-n bătaia inimii

moale ca pata iubirii
dând vieții chip prin zbor
aruncându-și visele-n deșert
.
.
© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work!

destăinuirea sursei

visul este viziunea unui creator
iar exploatarea
legea unui abator
  .
se poate spune
unui suflet gol
lipsesc visele originale
  .
pentru fiecare clon distrus
technologic izolat
răsare un suflet necaptivat
  .
realitatea se de=termină
prin percepere proprie
unde consensul îmbină
  .
tot un vis istovit
materializat într-o copie
sau a-sfințit
.
.
© j.w.waldeck 2009