visătorul

covrigul lunii își preschimbă pielea
ochiului zeiesc
prin ardoarea ocrotită

zâmbet de fecioară de primăvară
liliac înveșmântat în zăpada nopții
orb în lumina celor pricopsiți

dus lăuntric de sine
saltimbanc pe unde invizibile
făr de sunet în liniștea mortuară
a dormitorilor

în zborul lui de catifea
zborul iubitorilor
zborul orbilor

departe de alaiul dezvelit și sorbit
prin fotografia ochiului
dezvelit

închinat invers contra timpului
singur în univers
vântură-n bătaia inimii

moale ca pata iubirii
dând vieții chip prin zbor
aruncându-și visele-n deșert
.
.
© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work!

cu suflet cu tot

uneori … altă viață licărește

în aste vizuini

străinul din oglindă zâmbește

nemuritor și netrăit

.

tânăra-n scoica dalbă

ferită de valurile amăgirii

perlă-n miezul firii

cauitată de mulți inculți

.

nu-ți pierde niciodată

inima cu suflet cu tot

iubirea neatinsă vreodată

va salva de-un gol despot

.

ca prieten am voie

din crudă depărtare

mai bine din mine deplasat

decât lumina-n zare

.

dar lasă-mi aproape visul

să-ți ador corpul strălucitor

înger – alinându-mi chipul

de trist trecător

.

ești o lume fără seamăn

și fericirea nu-i de pe pământ

mă-ncănti cu fiecare freamăt

până te cânt și nu mai plâng

 .

© j.w.waldeck 2008
.
Please do not USE
anything of my work!