Căutare

neXul infinitului

poezii dintr-un univers interzis

Etichetă

viata

surori ai soarelui

veninul condamnaților
a m o r tizat
de mușcarea buzelor

biruinde sânuri
cu plămâni trandafirii
și viață dublă
în haita rudelor
par jocul luminii pierdute
din veacuri mute

și cad ca raze
pe pieli și priviri
prin frunze orfane

o frum o a s e l o r!
cu fire aurii
plângeți fericiri
.
.
© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work!

un colț de pădure

tot ce iubesc se destramă
fără părere de rău
  .
nimic adevărat
doar  timp materializat în hău
  .
ce doresc se dezbină
și nu pot uita nici un bob
o lacrimă senină
ravarsata pe un ciob
  .
tot ce cuprind mă taie
și trebuie călcat în uitare
  .
fără univers propriu
oricâte st r a i e
sunt cadavre goale
  .
tot ce văd este un colț de pădure
vocea copacilor legănați
inimi de toamnă cu buze de mure
  .
sânge al fericirii
țâșnit cu nesaț
  .
supernove articulate
redau nesfârșirii
lumi demult uitate
.
.
© j.w.waldeck 2008

vise ninse

săruturi îngerașe
pe inimile bobocilor
ilumiante de murmur
stele din clipe de azur
 .
fiecare urmă
o amprentă unică
pe pielea virgină
cu sânii moi
 –
crima gerului
într-o dragoste de spumă
raze ninse-n suflet
căzut din fericire
 .
alergătorii găsesc timp
să se ajungă
iarnă rece
pentru cei fără căldură

© j.w.waldeck 2008

dans iluzoric

rolurile se dizolvă
  .
fațadele furate
crap ninse și scot limbi veștejite
din texte și frumuseți mai vechi decât
ecourile vândute fără rost
  .
fiecare strop emană
reflecția proprie
  .
aerul aleargă
pe dungi întunecate
  .
un văl îngroapă celălalt
să trăiască
în absența mării
  .
razele se-ntalnesc numai prin vise
sparte ca o minge dintr-un soare fals
cu dinți de foc și veșnic joc
  .
  .
într-o mare sc l i p i t o a r e
nimic dispare
de…venind ceva anumit
  .
deplin de tot neîmplinit
.
.
© j.w.waldeck 2008

Please do not USE
anything of my work!

caleidoscop infinit

despărțire
orgasmul iubirii
vuiește-n gemete
.
caleidoscop însorit
în marea clipelor
zâmbete peste adâncuri
lung remuscate
părăsite de nume și ființe:
  .
dimensiuni inundate
de aceleași jocuri
de suflete conștiente
sau visatoare-n corpuri
  .
oare ne vom regăsi
în alte locuri
și nu prin energie oarbă
indusă-n surse existente?
.
.
.
împreunare
nimic mai ușor
decât poezioare de dragoste
și cea mai proastă clipă
își trăiește
senzația izolată
  .
dar durerea expiră falsitate
agățată de amintiri
și clipe cristalizate
  .
posedarea regăsirea și firea
incarcă doar
un trup limitat prevăzător
  .
clipe rupte de leagănul legănării
unde fiecare val renaște
momentul infinit visat
.
.
© j.w.waldeck 2009
.
please do not USE
anything of my work

negura I

ne=gura
 .
 .
– frământarea aLuatului –
 .
 .
singurele
lucruri posibile
 .
gravate-n subconştientul
nimicului
pe lama lucinda
de timp născut
fără sens (dar liber)
 .
zbor de lună legănată
pe ape vii deşirate
 .
carnea muribundă
pe marmura rece
a pierderii
uitate-n lumi destrămate
  .
– ani lumină o moarte
veşnică într-un abator cosmic
 .
iar murmurul rănilor
descolaceste
uneltele excitate
.
să respire!
 .
un viitor SINGUR
 .
nins în apogeul desfrânat
oricărui gând şi fiinţă
.
.
.
© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work

la revedere (sau prima moarte)

torturat într-o coajă pamânteana
m-am uitat de frumuseţe
văzându-i morţii albi sub fustă
.
sclavi orbiţi uitând de libertate
sângerau sub farmece amăgiţi
să le muşte inima dintr-un piept
 .
deschis
.
  .
cuvintele tale:
că nimic ne desparte
(dacă dorinţa ne vrea aripile mânjite)
este coada fericirii prinse!
.
văzându-ne-n cealaltă fiinţă
compleţi
  .
şi nu voi scăpa din mână
acel vis ciudat
descojit din suflet de lână
 .
îndoite după păcat:
flori îngheţate pe mormânt
piele de brumă şi descânt
lumina te-a dezlegat!
.
 .
nu fi tristă dorind
(să sufăr mai puţin greu!)
 .
nu ne aflăm într-o lume dreaptă…
cu mult mai buni suportând
decât lumea lui Dumnezeu
  .
oriunde vei săruta un rău fericit
niciodată va fi apa înviorată
din prima rană nepătată
.
.
© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work!

:icondonotuseplz::iconmyartplz:

zâmbet

din covrigul lunii
n-am muşcat
decât vârful inmierat
pe când alţii şi-au zgâriat
sentimente pe ziduri lăuntrice
sub înpieliţări ascunse
.
am călcat pe flori
udate cu grijă
mângâind buruienile pe câmpuri
şi toată dragostea de maci
am pierdut-o
fără remuşcări
în jaruri făr de frig
  .
n-am ce pierde
şi nimic rămâne
de păstrat cu grijă
ce ofileşte-n timp
 .
visez şi mă trezesc
ca un curcubeu
care moare prin soare…
.
.
© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work!

:icondonotuseplz::iconmyartplz:

de ce plâng îngerii

droaia de paduchi
cu mângâieli de muci
pentru toamnă şi blugi
frunze bube şi buze
.
dorind pe alţii singurei
păstrând ceva-n comun
de propriu surghiun
.
acest stadiu avansat
ferice fără aşteptări
aduce răspunsuri şi menire
cosmică-n substrat
  .
universul s-a declanşat
în cicle distrugătoare
iar moartea aţâţă
bariera naturală
pentru specii inapte
de viziuni nemuritoare
.
iubesc lucuiul rece
pe peronuri plumburii
după ploi cu ochi de peşte
cu îndrăgostiţi speriaţi
fugind împreună
sub trăsnete
.
iubesc această nelume
de iaduri eterne
şi păcate hazlii
 .
singure surse
de-a supravieţui
.
.
© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work!

:icondonotuseplz::iconmyartplz:

Blog la WordPress.com. Tema: Baskerville de Anders Noren.

SUS ↑

Proiectează un site ca acesta, cu WordPress.com
Începe