Dansul flăcărilor

.

te visez înfășurată într-un voal roșu, catifelat
ca un trandafir înmuiat în zâmbete  
îndrăgostite de secrete
cu crestături adânci sub pleoape întredeschise
de fericiri fără regrete
 
unde tulburările sufletului par un labirint erotic
al sexului învingător
când te deschizi
într-un dans nebunesc: eșarfele se descompun
într-o lumină sângerie. care mă atrage spre floarea…  
spre miezul parfumat al nopții
fără afirmații sau ecuații
 
să mă deschei de petale, de priviri aruncate-n neant  
plutind cuvinte goale fără o atingere
respirând doar propriul oxigen sub cască
în fața incendiului căscat, cutremurat de-un univers aprins
 
și te strâng cu spinii tăi spre firea-mi sângerândă
într-un voal stacojiu, copt de culori
până murim pentru-un singur dans
într-un morman amăgit de memorii pierdute
atinși de clipa infinită unui singur zbor

iar flăcările nu întreabă de ce, ele ard  
prin propia erupție
.
.
.
.
© j.w.waldeck 2010
Please do not USE anything of my work!

.

zeii neantului

nu deviem din sânge orb uman
ci din esenţa sufletului cucerit
în vacumul nopţii eterne
viaţă nemoartă într-un cerc drăcit

inima dimensiunilor
revărsate-n nenumărate plase
legiunea legaţilor
din energii captivate

cuprindem nimicul şi-nventăm sfârşitul
un dor profund orbeşte setea
morţii-n noi urlă cu vântul
fără glas o gură rea de nea

în zbuciumul elementelor săvârşit:
un haos neînchipuit
de vreo voinţă priit
covor cosmic făr de sfârşit

zdrenţele morţilor sunt vuiet
ecou nimicitor cu chem de Dumnezeu
sursa seminţei fiecărui cuget
recoltând fără părere de rău…
.
.
© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work!

din viață-n viață

greu ca într-un paradis cu mită
trăiești o clipă
și sensul se alege
unde setea crește
  .
  .
poți asimila mii de credințe
nefericit în cuget
când viața n-a ajuns
inutilă într-un rai
cu bucurie mălai
și secretul cărunt
  .
basm de multivers
dimensiuni ce desprind
redundante-n înțeles
paradoxe biruind
.
gravitația răsună
resonanta atrage
esența excită
iar presenta fură
  .
când nu vom suferi captivi
putem deveni
o sferă iluminată
prin voință curată
.
.
© j.w.waldeck 2009
.
please do not USE
anything of my work

destăinuirea sursei

visul este viziunea unui creator
iar exploatarea
legea unui abator
  .
se poate spune
unui suflet gol
lipsesc visele originale
  .
pentru fiecare clon distrus
technologic izolat
răsare un suflet necaptivat
  .
realitatea se de=termină
prin percepere proprie
unde consensul îmbină
  .
tot un vis istovit
materializat într-o copie
sau a-sfințit
.
.
© j.w.waldeck 2009

viitorul morţii

eşti vie în suflul tău clătit
dar respirarea grea
apasă nucleul
de stea într-un univers (d)răcit…
  .
tot ce există se destramă
sortit a se reîntoarce
în marea neagră
cu un singur glas
lipsit de (re)nume
.
un val năpustit pe celălalt
în violentă declanşare
.
ce îngrijeşti
creşte-n continuare
în vid placeboul fals
nu prinde respirare
.
creindu-şi prin nefiinţă
propriul iad
cu sine însuşi închis
în ura veşnicului abis
.
adunarea furată
se destramă
o viaţă dizolvată
întru-n gol cu ramă
.
.
© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work!

de ce plâng îngerii

droaia de paduchi
cu mângâieli de muci
pentru toamnă şi blugi
frunze bube şi buze
.
dorind pe alţii singurei
păstrând ceva-n comun
de propriu surghiun
.
acest stadiu avansat
ferice fără aşteptări
aduce răspunsuri şi menire
cosmică-n substrat
  .
universul s-a declanşat
în cicle distrugătoare
iar moartea aţâţă
bariera naturală
pentru specii inapte
de viziuni nemuritoare
.
iubesc lucuiul rece
pe peronuri plumburii
după ploi cu ochi de peşte
cu îndrăgostiţi speriaţi
fugind împreună
sub trăsnete
.
iubesc această nelume
de iaduri eterne
şi păcate hazlii
 .
singure surse
de-a supravieţui
.
.
© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work!

răsărit alb

pe sarmisoare
se clătinau
vrăbiuţele-n ninsoare
şi ciripeau:
  .
fiecare se-nalţă
fiecare se coboară
şi-ntr-un colţ întunecat
tace singur îngheţat
  .
doar în ochii mici şi negri
soarele deschide
fereastra unde îngerii
aduc zburătorului lumină
  .
pe un curcubeu ferice
cu aripi albe de nea
se-ntoarce-n marea de vise
gând egal cu sursa
  .
valurile se rostogolesc
marea se-ntinde
lucruri libere plutesc
prinse-n similari crescânde
  .
totul curăţă-n apogeu
scufundat în veşnicie
scop ieşit din Eu-l său
risipit cu dărnicie…
  .
şi-n mulţumirea toată
(ne)totul devine roată
fericire ne-ntrerupta
nesimţită-n altă urmă

© j.w.waldeck 2009

Please do not USE
anything of my work!

deviaţie (neantul poetului)

nu mă pot exprima corect
nu mă pot imprima în defect
nu mă pot privi şiret
nu mă pot calcula pt. efect

am lăsat limba
pentru gândire
am lăsat gândirea
pentru suflet

nu mă pot controla permanent
nu mă pot pretinde instrument
nu mă pot decide dependent
nu mă pot dovedii imanent

am lăsat limba
pentru gândire
am lăsat gândirea
pentru suflet

undă vibraţie sig n a t u r a
surdă inspiraţie
într-o veşnică creaţie

să termin unde se termină
să încep fără să pierd
să fiu fără să ştiu
să ştiu fără să (nu) fiu
.
(c) j.w.waldeck

Please do not USE
anything of my work!