de ce plâng îngerii

droaia de paduchi
cu mângâieli de muci
pentru toamnă şi blugi
frunze bube şi buze
.
dorind pe alţii singurei
păstrând ceva-n comun
de propriu surghiun
.
acest stadiu avansat
ferice fără aşteptări
aduce răspunsuri şi menire
cosmică-n substrat
  .
universul s-a declanşat
în cicle distrugătoare
iar moartea aţâţă
bariera naturală
pentru specii inapte
de viziuni nemuritoare
.
iubesc lucuiul rece
pe peronuri plumburii
după ploi cu ochi de peşte
cu îndrăgostiţi speriaţi
fugind împreună
sub trăsnete
.
iubesc această nelume
de iaduri eterne
şi păcate hazlii
 .
singure surse
de-a supravieţui
.
.
© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work!

Luceferi

razele unei flori de soare
seminţe negre cu gene coapte
plaiuri înflăcărate
cuvintele doar şoapte
  .
sâmburi launtre
CE PRIND VIAŢĂ
(universe împreunate)
  .
lămpi urbane însingurate
zâne mici luminate
.
inimi descojite de plăceri
palpitând prin tăceri
.
coji veştejite de frunze
se-ncolăcesc cu aripi de zmeu
într-un somn de umbre
  .
siri crispate de vârcolaci
tremură-n singurătăţi ude
însetate
de atingeri visate
.
şi niciodată va fi străin
ce m-atinge cu aripi de brumă
  .
trecătoare între copaci
cupindu-mi faţa
şi răsfirând
sufletul înveşmântat în lilieci
  .
fiecare la c r i m ă
înveleşte un vis pierdut
într-o veşnicie de gând
.
şi-n marea singurătăţii eterne
două fantome firave se ating
înecându-se-n zâmbete
de stele
  .
  .
A© j.w.waldeck 2009
  .
Please do not USE
anything of my work!

răsărit alb

pe sarmisoare
se clătinau
vrăbiuţele-n ninsoare
şi ciripeau:
  .
fiecare se-nalţă
fiecare se coboară
şi-ntr-un colţ întunecat
tace singur îngheţat
  .
doar în ochii mici şi negri
soarele deschide
fereastra unde îngerii
aduc zburătorului lumină
  .
pe un curcubeu ferice
cu aripi albe de nea
se-ntoarce-n marea de vise
gând egal cu sursa
  .
valurile se rostogolesc
marea se-ntinde
lucruri libere plutesc
prinse-n similari crescânde
  .
totul curăţă-n apogeu
scufundat în veşnicie
scop ieşit din Eu-l său
risipit cu dărnicie…
  .
şi-n mulţumirea toată
(ne)totul devine roată
fericire ne-ntrerupta
nesimţită-n altă urmă

© j.w.waldeck 2009

Please do not USE
anything of my work!

Titirez

vezi musca violată de un parfum
încordându-i simţul
şi bizzzzar!
mai bine moare-n carne
decât nevătămată
de plăceri în cerul clar

biotop biologic
încrezut în libertăţi şi siguranţă
definite premergător
de un creier simbiotic
se oboseşte-n ultima variantă

singura dragoste
şi fiecare dată
acelaşi reflex uman
de împlinire
aceaşi răsplată…

momentul zero
infinituri fractale
secunde-n era ficţională
lumina ce răsare
zbor cădere zbor!

© j.w.waldeck 2009

Please do not USE
anything of my work!

deviaţie (neantul poetului)

nu mă pot exprima corect
nu mă pot imprima în defect
nu mă pot privi şiret
nu mă pot calcula pt. efect

am lăsat limba
pentru gândire
am lăsat gândirea
pentru suflet

nu mă pot controla permanent
nu mă pot pretinde instrument
nu mă pot decide dependent
nu mă pot dovedii imanent

am lăsat limba
pentru gândire
am lăsat gândirea
pentru suflet

undă vibraţie sig n a t u r a
surdă inspiraţie
într-o veşnică creaţie

să termin unde se termină
să încep fără să pierd
să fiu fără să ştiu
să ştiu fără să (nu) fiu
.
(c) j.w.waldeck

Please do not USE
anything of my work!