zeii neantului

nu deviem din sânge orb uman
ci din esenţa sufletului cucerit
în vacumul nopţii eterne
viaţă nemoartă într-un cerc drăcit

inima dimensiunilor
revărsate-n nenumărate plase
legiunea legaţilor
din energii captivate

cuprindem nimicul şi-nventăm sfârşitul
un dor profund orbeşte setea
morţii-n noi urlă cu vântul
fără glas o gură rea de nea

în zbuciumul elementelor săvârşit:
un haos neînchipuit
de vreo voinţă priit
covor cosmic făr de sfârşit

zdrenţele morţilor sunt vuiet
ecou nimicitor cu chem de Dumnezeu
sursa seminţei fiecărui cuget
recoltând fără părere de rău…
.
.
© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work!

în sfârșit nesfârșit

viața sub pretextul e v o l uției

din simțământ

o credință penetrantă

se dibuie la capătul discuției

nicicând prelinsă

ca legată f_r a z ă

când drumul bătut de multe pi_c i o a r e

își uită generațiile și strămoșii

dar le cântă dogma națională

.

nici un nume mai doare

dup-o mare prelinsa de emoții…

.

vicii împletite-n materia primă

scot la iveală ființa adevărată

dezlegată de limita colectivă

și stelele mor

și devin lumină

degenerează mintea-n chin

.

în golul străfund

de avarie meschină:

o gaură neagră

dezmințită-n deplin

unde gândul bun e visul creator

și ființa respirare adâncă

voința unui act formator

spirit veșnic

și undă chemândă

.

în sfârșit o ceață albă

structură și frecvență

din coconul cărnos se-nalță

prin ființa-i imanentă

.

© j.w.waldeck 24.01.2009

Please do not USE
anything of my work!

din viață-n viață

greu ca într-un paradis cu mită
trăiești o clipă
și sensul se alege
unde setea crește
  .
  .
poți asimila mii de credințe
nefericit în cuget
când viața n-a ajuns
inutilă într-un rai
cu bucurie mălai
și secretul cărunt
  .
basm de multivers
dimensiuni ce desprind
redundante-n înțeles
paradoxe biruind
.
gravitația răsună
resonanta atrage
esența excită
iar presenta fură
  .
când nu vom suferi captivi
putem deveni
o sferă iluminată
prin voință curată
.
.
© j.w.waldeck 2009
.
please do not USE
anything of my work

luciferic

în cuvintele mele
se ascund hăuri
ecouri însângerate
de suflete captivate
cuprinse pe veci
negre găuri
  .
  .
iubesc aceste sugative
blânde pe față
ce trag
din măduva artiștilor adevărați
iubesc ca un vultur –
din soare o pată
.
  .
și extrag
din nucleul frecventat
aura ascunsă-n
rolul deghizat
lăsându-vă cu voi
singuri pe viață
.
.
© j.w.waldeck 2009

Please do not USE
anything of my work

 

destăinuirea sursei

visul este viziunea unui creator
iar exploatarea
legea unui abator
  .
se poate spune
unui suflet gol
lipsesc visele originale
  .
pentru fiecare clon distrus
technologic izolat
răsare un suflet necaptivat
  .
realitatea se de=termină
prin percepere proprie
unde consensul îmbină
  .
tot un vis istovit
materializat într-o copie
sau a-sfințit
.
.
© j.w.waldeck 2009

aici Zeii vor uita

I

spi n ă r i l e munților
zac pe cadavre
despuiate-n nisipul dureros înflăcărat
 .
UNIFORMA falșilor
și distrugerea fântânilor
 .
(surse libere de apă și viață)
. 
plutesc pe arsura nestinsă
a râs/plătirii
sorbind din sticle cumpărate
spații etichetate
și derivate limitate
. 
îngerul neted
de șiroaiele murdare de lacrimi
își șterge praful morților
din bucle aurii
 .
vântul aleargă
prin pustiile
lăsate-n urma turmelor
 .
temple albe ca oasele morților
cu ochi despuiați de Dumnezei
umpluți cu scorpioni
 .
din tâmplă-n tâmplă
flacon încărcător
al spiritului dobândit
sau stricat prin defecte
.
 .
ÎI

aici Zeii vor uita
de sămânța pierdută
care și-a distrus ființa
mai mult decât va naște
din planurile arhitecților
de monocultură
și silință
 .
dincolo de mor-minte-le uitate
fiecare strop de vis
dispare-n miriade
. 
caracterul dobândit
prin existența materiei
se dizolvă
iar energia oarbă recurge…
. 
constelația intră-n mediul dătător
și inspirat
de impulsul sursei imaculate
. 
oxigenul inhalat și expirat
ademenește vietatea
energiei veșnice
. 
. 
de ne realizăm
sorbiți încredințați
sau demni de proprie viață

.

© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work

prețul desăvârșirii

– incandescența demiurgului –
. 
văpăi de mări din suflete fluide
. 
. 
. 
nici un corp
din nici o parte
redă totalitatea
direcțiilor
și adevărul
totputernic
. 
. 
extins din prima clipă
de decădere
transformat
din prima creație
de pură plăcere…
. 
. 
în același timp
la locuri diferite
existențe doar
prin ancora materiei
dezvăluite
. 
. 
. 
potențiale complementare
.
din stadiul ulterior de raze
. 
. 
. 
te poți rupe din firea altora
știindu-te din aceași sursă?
. 
. 
ce nu va fi niciodată
nici n-a fost (cu rost)…
. 
. 
. 
trăim
într-o enormă moarte trecută
. 
. 
și credem în revenire
în stadii superficiale
de persistență
. 
. 
. 
ochiul adânc
al îngerului veșnic
nu va lăsa omului
decât orbirea
. 
. 
. 
niște relicte fosile
în texturile cosmologiei
. 
. 
în focusul evoluției
dibuindu-și granițe
într-un clocot fără sens
. 
. 
dornic să-și spele energiile
necurmate și nelimitate
. 
. 
. 
– incandescența demiurgului! –
. 
. 
minte strălucitoare
din prima minciună creată
. 
. 
într-o esența chinuită
de propria-i prezentă
. 
. 
. 

și chipul similar întruchipat
s-a desprins oglindat
. 
. 
. 
TOTUL
precurgea în ăst lăuntru
recurs din propria devoțiune
. 
. 
spre necunoscutul adorat…
. 
. 
unde fiecare
se de:termină
de singur
sau fiind însușit –
. 
DEVINE
. 
. 
. 
prin eternitatea nesfârșită
fiecare nou stadiu
are nevoie de puncte de vedere
și de surse de plecare
. 
. 
. 
nu patru elemente magice
într-un unghi complet
. 
. 
nelimitate-s elementele cursive
din fiecare perspectivă
. 
. 
nu contează direcția
sensul
drumul
simbolica înmatriculată
de stereotipuri
. 
. 
cu vântul
. 
. 
în sensul tuturor surselor
. 
. 
limbă universală
a ideii originale
. 
. 
…poți continua la nesfârșit
cu numai un singur adevăr liber
dintr-o singură privire
proprie

.
.
.
© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work

zâmbet

din covrigul lunii
n-am muşcat
decât vârful inmierat
pe când alţii şi-au zgâriat
sentimente pe ziduri lăuntrice
sub înpieliţări ascunse
.
am călcat pe flori
udate cu grijă
mângâind buruienile pe câmpuri
şi toată dragostea de maci
am pierdut-o
fără remuşcări
în jaruri făr de frig
  .
n-am ce pierde
şi nimic rămâne
de păstrat cu grijă
ce ofileşte-n timp
 .
visez şi mă trezesc
ca un curcubeu
care moare prin soare…
.
.
© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work!

viitorul morţii

eşti vie în suflul tău clătit
dar respirarea grea
apasă nucleul
de stea într-un univers (d)răcit…
  .
tot ce există se destramă
sortit a se reîntoarce
în marea neagră
cu un singur glas
lipsit de (re)nume
.
un val năpustit pe celălalt
în violentă declanşare
.
ce îngrijeşti
creşte-n continuare
în vid placeboul fals
nu prinde respirare
.
creindu-şi prin nefiinţă
propriul iad
cu sine însuşi închis
în ura veşnicului abis
.
adunarea furată
se destramă
o viaţă dizolvată
întru-n gol cu ramă
.
.
© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work!