visătoarele

nu tulbura apele
spre nesfârșite mări
cearceaf de stele muribunde
licăriri și confundări
  .
nu tulbura apele
sfințite-n roua dimineții
ele s-adună-n palmele buzelor
înviate ca peștii
  .
nu tulbura apele
scăldate de soarele ficelor
cu sâni de lapte și pistruiate
cu stropi din gene unduioase
  .
nu tulbura apele
ce curăță pământul păcătos
luna albă licărește-n gropi
părăsite de Hristos
  .
nu tulbura apele
sângerânde sânuri asuprite
inimi frânte de sfinți aspri
fără simțul fanteziei
  .
nu tulbura apele
cutremurate-n fiori și fericiri
singure fierb și-nghit
sucul drag din amintiri
  .
nu tulbura apele
adunate-n marea veșnică
valurile plec și revin
te uită și iarăși suspin
.
.
© j.w.waldeck 2008

dans iluzoric

rolurile se dizolvă
  .
fațadele furate
crap ninse și scot limbi veștejite
din texte și frumuseți mai vechi decât
ecourile vândute fără rost
  .
fiecare strop emană
reflecția proprie
  .
aerul aleargă
pe dungi întunecate
  .
un văl îngroapă celălalt
să trăiască
în absența mării
  .
razele se-ntalnesc numai prin vise
sparte ca o minge dintr-un soare fals
cu dinți de foc și veșnic joc
  .
  .
într-o mare sc l i p i t o a r e
nimic dispare
de…venind ceva anumit
  .
deplin de tot neîmplinit
.
.
© j.w.waldeck 2008

Please do not USE
anything of my work!

caleidoscop infinit

despărțire
orgasmul iubirii
vuiește-n gemete
.
caleidoscop însorit
în marea clipelor
zâmbete peste adâncuri
lung remuscate
părăsite de nume și ființe:
  .
dimensiuni inundate
de aceleași jocuri
de suflete conștiente
sau visatoare-n corpuri
  .
oare ne vom regăsi
în alte locuri
și nu prin energie oarbă
indusă-n surse existente?
.
.
.
împreunare
nimic mai ușor
decât poezioare de dragoste
și cea mai proastă clipă
își trăiește
senzația izolată
  .
dar durerea expiră falsitate
agățată de amintiri
și clipe cristalizate
  .
posedarea regăsirea și firea
incarcă doar
un trup limitat prevăzător
  .
clipe rupte de leagănul legănării
unde fiecare val renaște
momentul infinit visat
.
.
© j.w.waldeck 2009
.
please do not USE
anything of my work

recurgere

clocotul se-neacă
în propria-i spumă seacă
din rană-n rană
o culme se destramă
din plânset de valuri sărată

n-o poţi bea
şi-n adânc e oarbă
fără simţ uşoară ca o vată
dorind s-ajungă MARE

şi liberă până-n răsărit
dar lăuntric moare
fără chip…

© j.w.waldeck 2009

Please do not USE
anything of my work

îţi trebuie curaj să postezi lucrurile
tale vechi şi ieftine….