părul o lumina cu ochi azurii
și gene învăluite-n scântei
dezvelind oglinda unui suflet
înflăcărat
.
soarele soră!
.
pe care nu-l mai iubesc
nori ce nu-mi zâmbesc
.
iar anii din clasa a-doua
par răzmerițe nevinovate
.
clipe pe gingii pictate
cu gust de potentiator de aromă
.
de ce nu-mi pierd mințile
dializandu-mi sângele?
.
resping renașterea
prin care te văd pătimașă
cu sânii goi
.
o cobră în magia levitației
învelită-n cântecul meu
.
dormind pe nori de zahăr ars
de mare neagră
.
uite
cum se…duc pe valuri line
mereu la tine … la mine
.
.
© j.w.waldeck 2009
lumânările s-au stins
puiu mamei
de ce plângi?
.
se stinge
decât ce-a fost fără rost
ține-ți dragostea
sub adăpost măi!
.
fără gură nici strigăt
doar din suflet cere
fără lume
nici cuget
luminița mea
arsă-n dor!
.
luma n ă r i l e
s-au stins
mările toate s-au prelins
și din prima clipă
n-a rămas decât un fulger
băi!
.
foaie verde
leac de tei
nu se pierde
ce-a trecut
și din toată radacina
n-au rămas decât idei…
.
– și din toată inima
niște lacrimi uscăței
.
albișori ca niște miei
amorțite reci scântei
.
să te pierzi
în marea mare
sub o stea
veșnică de soare
.
să te simți
cu suflet de raze
când un frig
făr de sfârșit
te cuprinde-n disperare
.
lumânările s-au stins
mărțișor de negru amor
.
s-au lăsat doar albe fire
.
luminițe de prelins
doar din ochii plin de somn
unul numai nu le-a prins
.
să le țină în privire
.
.
© j.w.waldeck 23.03.2009
.
Please do not USE
anything of my work
cântă privighetoarea
cântă cu ninsoarea
.
strălucește inimioara
duioasă ca vioara
.
al cărei corp vibrează
incandescență timpurie
.
în eclipse mintale
nesfârșită bucurie
.
unde momentul explodează
universe-n extaze
.
cântă inimioara
în fața florilor de gheață
.
decade într-o zi moartă
nimeni știindu-i urma visată
.
ochii revarsă perle adânci
înfrigurate-n singur cânt
.
ultimul sărut
unui suflet pierdut
.
acolo! în bezna tăcerii
sub rătăcirile plăcerii
.
cântă inimioara
desfăcându-și floarea
.
pentr-o rază de iubire
răpită fără a-Mințire
.
atunci tăcerea emană
firi secate-n teamă
.
.
© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work
pot spune că-s dus cu sorcova
fără nişte şcolăriţe
pe lăbuţe-n faţa mea
.
n-am trăit pe mulţumite
şi-m lipseşte tot ceva…
.
leneveală de vise deşarte
parcă-n clipuri anemice
dispar şi-apar rapide…
.
nişte sentimente abordate
nici n-au timp să renască
.
valea fără urmă
răscoleşte-o ceaţă dementă
.
dezbinare neuronală
apare-n ardere lumina
depărtată-n somnolenţă
.
un cor prelung sună-n
gândul aburit de turme
.
de zvonuri în turbulenţa
sfârtecata de umbre
.
prost sau deştept
hai la horă sub luna-n ceaţă
s-o săruţi c-un somn de gheaţă
.
căci de frica lor băgată-i
moartea zeilor în piept…
.
.
© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work
ce-ai de la mine
dacă mor?
ce am de la tine
fără căldura
sânilor şi gustul
unei flori?
.
.
de ce dau totdeauna
de sâmburi tari
şi alţii
de fructul dulce
şi zâmbete
îmbibate-n coşmar…?
.
.
vrei totul
şi un însetat etern
dar m-am plictisit
de orice refren
– dă-mi un moment
de infinit!
.
.
tu eşti actriţă –
eu creator
ţi-am cântat destul
pe strună
caută-ţi admirarea
măştilor!
.
.
ce-ai de la mine
dacă mor?
parcă cuvintele
mele-s râme
şi nu rime
zadite prin tine…
.
.
© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work!
E bine ce-a trecut cu bine…
neXul infinitului 