Căutare

neXul infinitului

poezii dintr-un univers interzis

Etichetă

Uitare

lumina inimilor căzute

melci ai frunzelor
corabile umbrelor
cocon vitreg
cu mânuțe de zgripțor
pânze și hărți mototolite
de destin veștejite
.
.
limbi de soare amorțit
colorate de raze razande
arse de prea mult iubit
doar plămâni infioarati
de un sistem mai uriaș
.
.
cum s-adun în mormane
până ajung cadavre
un cald covor
de indiferențe macabre
.
.
au băut din fericire
înroșite de amintire
fluieră vântul
prin spinarea goală
zgârâie vântul
gânduri pe stradă
.
.
inimi ascuțite
din senin rupte
suflete se/duse
sub vise din zăpadă
.
.
© j.w.waldeck 2008

doina luminițelor

lumânările s-au stins
puiu mamei
de ce plângi?
.
se stinge
decât ce-a fost fără rost
ține-ți dragostea
sub adăpost măi!
 .
fără gură nici strigăt
doar din suflet cere
fără lume
nici cuget
luminița mea
arsă-n dor!
 .
luma n ă r i l e
s-au stins
mările toate s-au prelins
și din prima clipă
n-a rămas decât un fulger
băi!
 .
foaie verde
leac de tei
nu se pierde
ce-a trecut
și din toată radacina
n-au rămas decât idei…
 .
– și din toată inima
niște lacrimi uscăței
 .
albișori ca niște miei
amorțite reci scântei
 .
să te pierzi
în marea mare
sub o stea
veșnică de soare
 .
să te simți
cu suflet de raze
când un frig
făr de sfârșit
te cuprinde-n disperare
 .
lumânările s-au stins
mărțișor de negru amor

s-au lăsat doar albe fire

luminițe de prelins
doar din ochii plin de somn
unul numai nu le-a prins

să le țină în privire
.
.
© j.w.waldeck 23.03.2009
.
Please do not USE
anything of my work

:icondonotuseplz::iconmyartplz:

doina sufletelor neiubite

cântă privighetoarea
cântă cu ninsoarea

strălucește inimioara
duioasă ca vioara

al cărei corp vibrează
incandescență timpurie

în eclipse mintale
nesfârșită bucurie

unde momentul explodează
universe-n extaze
.
cântă inimioara
în fața florilor de gheață

decade într-o zi moartă
nimeni știindu-i urma visată

ochii revarsă perle adânci
înfrigurate-n singur cânt

ultimul sărut
unui suflet pierdut

acolo! în bezna tăcerii
sub rătăcirile plăcerii
.
cântă inimioara
desfăcându-și floarea

pentr-o rază de iubire
răpită fără a-Mințire

atunci tăcerea emană
firi secate-n teamă
.
.
© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work

:icondonotuseplz::iconmyartplz:

din senin

pot spune că-s dus cu sorcova
fără nişte şcolăriţe
pe lăbuţe-n faţa mea

n-am trăit pe mulţumite
şi-m lipseşte tot ceva…

leneveală de vise deşarte
parcă-n clipuri anemice
dispar şi-apar rapide…

nişte sentimente abordate
nici n-au timp să renască

valea fără urmă
răscoleşte-o ceaţă dementă

dezbinare neuronală
apare-n ardere lumina
depărtată-n somnolenţă

un cor prelung sună-n
gândul aburit de turme

de zvonuri în turbulenţa
sfârtecata de umbre

prost sau deştept
hai la horă sub luna-n ceaţă
s-o săruţi c-un somn de gheaţă

căci de frica lor băgată-i
moartea zeilor în piept…

.
© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work

:icondonotuseplz::iconmyartplz:

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com. Tema: Baskerville de Anders Noren.

SUS ↑

Proiectează un site ca acesta, cu WordPress.com
Începe