melci ai frunzelor
corabile umbrelor
cocon vitreg
cu mânuțe de zgripțor
pânze și hărți mototolite
de destin veștejite
.
.
limbi de soare amorțit
colorate de raze razande
arse de prea mult iubit
doar plămâni infioarati
de un sistem mai uriaș
.
.
cum s-adun în mormane
până ajung cadavre
un cald covor
de indiferențe macabre
.
.
au băut din fericire
înroșite de amintire
fluieră vântul
prin spinarea goală
zgârâie vântul
gânduri pe stradă
.
.
inimi ascuțite
din senin rupte
suflete se/duse
sub vise din zăpadă
.
.
© j.w.waldeck 2008
zumzetul unor suflete otrăvite
.
lebede de asfalt tuşesc
şi lumea însorită înghite…
.
plămânii negrii-n-cer
n-au voce decât prin tunet
.
spărgând oglinda viselor
patată de petale de mister
.
te iubesc
sună firesc
cu cretă pe trotuar
.
din mâini de copil
fără educaţie de sertar
.
…
cei după parbriz n-au timp
când o rup din magazin
.
îţi tipăresc paşii pe asfalt
.
…
din degetele pomilor
sclipesc arici de soare
.
neg capul dar nimeni înţelege
.
în spate şiri de păşuni pătrate…
.
floricele de fală
la locşorul lor
.
iar toată abundenţa sălbatică
păstrată-n catalog
.
…
e libertate-n orizont!
.
scobitoarele fabricii rânjesc
.
numai cancerul păcii murdare
te săruta mai des
.
.
© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work!
noaptea…
pe nevăzute
îţi trec pragul virtual
şi uit de daruri ştiute
de ochi iubitori
de tine mi-e cald
respir ceaţă-n coridor
cu umbrela desfăcută
sub lămpile întunecate
unor borduri rupte
unde casele austriece
au pielea spartă
dar buze de marmoră
şi trepte de mirese
mi-am dat viaţa
pentru alţii
şi mi-a fost de ajuns
cu chipul nepătruns
şi corp de cerneală
dansez pe o undă
neterminata de gând
noaptea
te ştiu desculţa
prin şovăitoare umbră
copacii cresc spre cer
ca păru-ţi descolăcit
chemând în ger
o lumină suavă
le scaldă maidanul
algelor în vânturi păgâne
şi murmurul codrilor
îţi răspunde
îţi răsună!
să te simt în petalele
genelor suflate-n noroc
atingându-mi harpa
sufletului cu dor
uşor ca sămânţa de păpădie
cu sâni copţi pentru iubire
mototolind ca iarna iarba
iar aleele cresc
împreună
fără să se atingă
doar cerinţe umane păşesc
sub inimi veştejite
de prea multă lumina
© j.w.waldeck 2009
Please do not USE
anything of my work
neXul infinitului 