setea rănilor

în ploaia gândurilor tale
în amurgul viselor catifelate
de trandafiri în su s p i n i
cu răni zâmbitoare dulci
de flăcări adormite într-o stare
de îngheț  
dintr-un cutremur de timp
 
albind fiecare patimă prea lungă
ar distruge acea flacără eternă
prin care amintirea
ne înflorește mai dulce
decât viața  
sorbită prin lacrimi înflorite
doar pe suprafețe
.
.
.
© j.w.waldeck 2010
Please do not USE anything of my work!

visătoarele

nu tulbura apele
spre nesfârșite mări
cearceaf de stele muribunde
licăriri și confundări
  .
nu tulbura apele
sfințite-n roua dimineții
ele s-adună-n palmele buzelor
înviate ca peștii
  .
nu tulbura apele
scăldate de soarele ficelor
cu sâni de lapte și pistruiate
cu stropi din gene unduioase
  .
nu tulbura apele
ce curăță pământul păcătos
luna albă licărește-n gropi
părăsite de Hristos
  .
nu tulbura apele
sângerânde sânuri asuprite
inimi frânte de sfinți aspri
fără simțul fanteziei
  .
nu tulbura apele
cutremurate-n fiori și fericiri
singure fierb și-nghit
sucul drag din amintiri
  .
nu tulbura apele
adunate-n marea veșnică
valurile plec și revin
te uită și iarăși suspin
.
.
© j.w.waldeck 2008

încolțită de spini

negura străbunilor
furtuna ecourilor
timpuriu… un sicriu sângeriu
sub casa bunicii omorâte
zace

de tâlhari rasiști bătută
prin camera stătută
cu mobilă veche umflată
cineva gemea
amintiri grele de nea

oglinde Austriece
arătau cum obloanele fluturau
iar perdelele dezveleau
contura
unei femei bătrâne

nimeni n-a dormit
în aste cusute line
covoarele grele
parcă mugeau
în piele

tabloul cu înger călăuzitor
– parcă s-ar prăpădi pereții –
îngenunchiază
vise pe piept
furate de suflul vietății

ardea într-o lumină
necruțătoare
și-n afară de noi
blestemul va asmuți-ntoate
flăcări șușotind război

trage vântul din pod
șuieră-n fântâni blestemate
de roate însângerate
încărcate
cu mațe nesăturate

nefiind rădăcina noastră
vorbind o limbă josnică
nori străbune s-adună
din bogăția unei lumi
acoperită cu ploșnițe

obstacolă-n nedrept
o casă măreață și lungă de chin
cu peri vișini și struguri
neatinse decât de duhuri
încolțită de spini

© j.w.waldeck 2008

nimeni nu doreste sa aminteasca alungarea etnica a Germanilor  din Romania,
de sechestrarile si amenintarea permanenta timp de 45 de ani cu motiv de ura de rasa
si de furt de proprietate. Astazi fosta garda si copii lor vand pamant strain si se lefaiesc
in case ocupate in era dictaturii.
Dar pentru o natie alungata vor inunda zece natii mai
straine si primitive spatiul „eliberat” si va veti trezi,
nu numai cu istoria falsificata, ci cu copii obligati sa-si paraseasca tara in mijlocul multor altora,
care nu vor tine cont nici de traditii, nici de istoria unei Transilvanii dominate de o influenta
inventata, privind orasele si arhitectura preluata de ocupatori.
Asta am mai scris-o in 1992…

Daca mai vin cativa sa ma ameninte, nu se schimba nimic din ce-i cunoscut
oriunde pe lume, numai din actele faptasilor se sterg urmele.
Mie nu mi-e frica de o haita de lasi care n-au priceput ca sunt rebut uman
intr-o lume in care natia nu mai conteaza ci numai forta proprie de creativitate
si o inima pentru diversitatea lumii libere!