Căutare

neXul infinitului

poezii dintr-un univers interzis

Etichetă

Sufletul

în sfârșit nesfârșit

viața sub pretextul e v o l uției

din simțământ

o credință penetrantă

se dibuie la capătul discuției

nicicând prelinsă

ca legată f_r a z ă

când drumul bătut de multe pi_c i o a r e

își uită generațiile și strămoșii

dar le cântă dogma națională

.

nici un nume mai doare

dup-o mare prelinsa de emoții…

.

vicii împletite-n materia primă

scot la iveală ființa adevărată

dezlegată de limita colectivă

și stelele mor

și devin lumină

degenerează mintea-n chin

.

în golul străfund

de avarie meschină:

o gaură neagră

dezmințită-n deplin

unde gândul bun e visul creator

și ființa respirare adâncă

voința unui act formator

spirit veșnic

și undă chemândă

.

în sfârșit o ceață albă

structură și frecvență

din coconul cărnos se-nalță

prin ființa-i imanentă

.

© j.w.waldeck 24.01.2009

Please do not USE
anything of my work!

din viață-n viață

greu ca într-un paradis cu mită
trăiești o clipă
și sensul se alege
unde setea crește
  .
  .
poți asimila mii de credințe
nefericit în cuget
când viața n-a ajuns
inutilă într-un rai
cu bucurie mălai
și secretul cărunt
  .
basm de multivers
dimensiuni ce desprind
redundante-n înțeles
paradoxe biruind
.
gravitația răsună
resonanta atrage
esența excită
iar presenta fură
  .
când nu vom suferi captivi
putem deveni
o sferă iluminată
prin voință curată
.
.
© j.w.waldeck 2009
.
please do not USE
anything of my work

la mijloc de răscruce

trecut-am plopii
la mijloc de răscruce
bătea vântul
și mașinile treceau ca fiare
pas cu pas pe drumul înghețat
te-am lepădat din singura lume
 .
fiecare piere singur
la locul lui ispășit
de dureri și cu vederi
de parcă adevărul ivește
în clipele de urme
al sufletului asuprit
  .
  .

trecut-am sfinții
la pereți de aur
cum treci lucruri amare
să simt libertatea-n viață
aspru asuprit
de-al lor balaur
 .
fiecare se roagă
dar nu percepe:
cel ce creează
amăgiții întrece
în clipele odioase
cu lucruri frumoase
se alege!
 .
alintat de artă
străpunsă-n vis
– cât de ne-nțeles o fi –
cu inima moale
dar voința tare
nu te pierzi
în hapsânul abis

 .

trecut-am plopii
la mijloc de răscruce
și dragostea
pentru Verena și Christina
rămâne-n groapa oarbei nopți
un bibelou carnal
veștejit la frunte
 .
trecut-am părerile de rău
sau de folos
și nebunia agreării la culme –
pricep cuvântul lui Hristos:
singur nu-s!
(unde posed o lume…)
.
.
© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work

:icondonotuseplz::iconmyartplz:

negură

neg ura

unei divinităţi
unde minciuna
se iubeşte singură

fabrici celulare
despică podoabele
proprilor rădăcini

blegie conectatata
de fese încurajate

sub paltonul lumii
înfigeţi arborele negru
de exterminare umană

stafii zbârcite
înmulţindu-se-n deşerturi
de cărnuri
şi rechizite

realitatea gazată
prin conserve chimice –
reduce din viaţă
inconştienţii de piaţă
.
însingurare sfântă
a z=eului promiţător

prin spaimă în/sfârşit
laCRIME sparte-n
noi oferte de osândă…
.
cum Dumnezeu singur
nu poate fi Dumnezeu

omul izolat
decade-n substrat
.
.
© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work

:icondonotuseplz::iconmyartplz:

din senin

pot spune că-s dus cu sorcova
fără nişte şcolăriţe
pe lăbuţe-n faţa mea

n-am trăit pe mulţumite
şi-m lipseşte tot ceva…

leneveală de vise deşarte
parcă-n clipuri anemice
dispar şi-apar rapide…

nişte sentimente abordate
nici n-au timp să renască

valea fără urmă
răscoleşte-o ceaţă dementă

dezbinare neuronală
apare-n ardere lumina
depărtată-n somnolenţă

un cor prelung sună-n
gândul aburit de turme

de zvonuri în turbulenţa
sfârtecata de umbre

prost sau deştept
hai la horă sub luna-n ceaţă
s-o săruţi c-un somn de gheaţă

căci de frica lor băgată-i
moartea zeilor în piept…

.
© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work

:icondonotuseplz::iconmyartplz:

tragedie unică

n-am putut să-i spun
că întunericul rece simţit
e o desfiinţare violentă
şi dorul după noapte
dezlegare permanentă…

identitate unică
simţită cu fiecare lucru
ca o pană luată-n vânt
săltăreaţă şi isteaţă dar lipsită
fără propriu gând

© j.w.waldeck 2009

Please do not USE
anything of my work!

:icondonotuseplz::iconmyartplz:

dragOste

durerea soarelui alb!
zvâcnirea sângelui pierdut!
cât de frumos îşi pierde sufletul!

ah… de ce plângi draga mea?
nu-ţi voi vedea moartea
şi nici strigătele nu vor tortura…

prin lumi albe modelate
prin corpuri dure nestemate
prin amiiri dizolvate

hai să facem dragoste
să ne pierdem în Dumnezeu
unde nimic contează

© j.w.waldeck 2010

Please do not USE
anything of my work!

:icondonotuseplz::iconmyartplz:

Blog la WordPress.com. Tema: Baskerville de Anders Noren.

SUS ↑

Proiectează un site ca acesta, cu WordPress.com
Începe