viața sub pretextul e v o l uției
din simțământ
o credință penetrantă
se dibuie la capătul discuției
nicicând prelinsă
ca legată f_r a z ă
când drumul bătut de multe pi_c i o a r e
își uită generațiile și strămoșii
dar le cântă dogma națională
.
nici un nume mai doare
dup-o mare prelinsa de emoții…
.
vicii împletite-n materia primă
scot la iveală ființa adevărată
dezlegată de limita colectivă
și stelele mor
și devin lumină
degenerează mintea-n chin
.
în golul străfund
de avarie meschină:
o gaură neagră
dezmințită-n deplin
unde gândul bun e visul creator
și ființa respirare adâncă
voința unui act formator
spirit veșnic
și undă chemândă
.
în sfârșit o ceață albă
structură și frecvență
din coconul cărnos se-nalță
prin ființa-i imanentă
.
© j.w.waldeck 24.01.2009
Please do not USE
anything of my work!