viitorul morţii

eşti vie în suflul tău clătit
dar respirarea grea
apasă nucleul
de stea într-un univers (d)răcit…
  .
tot ce există se destramă
sortit a se reîntoarce
în marea neagră
cu un singur glas
lipsit de (re)nume
.
un val năpustit pe celălalt
în violentă declanşare
.
ce îngrijeşti
creşte-n continuare
în vid placeboul fals
nu prinde respirare
.
creindu-şi prin nefiinţă
propriul iad
cu sine însuşi închis
în ura veşnicului abis
.
adunarea furată
se destramă
o viaţă dizolvată
întru-n gol cu ramă
.
.
© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work!

renaştere – (piept de luptător)

goblenul cu oglinzile
într-o cameră roşie
care reflectau
un cer azuriu
– limbă de covor roşu
sub portretele feţelor
într-o cameră de fantome
. 
.
iar peretele presărat
cu flori dalbe
sau tabloul auriu
ţesut cu mâini de strămoşi
unde o căsuţă la rău
se-ndrăgostea
de cireşii-n floare
. 
.
acel băiat mic
asculta-n serile
de vară şoptirile
şi visele deşarte
unui muribund încă voinic
plin de viaţă la 85
(de istorie neminţita)
 .
 .
numai lucra-n ogradă
– grădinile altora acum –
numai zadea lubeniţe struguri
ca voi ce ţineţi mâna-n lume
nedemnă de-a săvârşi
cu Dumnezeu pe buze
iertare fără urme…
 .
 .
străbunicul n-a primit
medicamente de la doctoriţă
având destui ani după stat
numai ajută ţara socialistă
să crească
pentru gloria neamului
şi partidul banului
.
.
nouă luni de zile
acest corp sănătos
ca arborii-n munţi
se scutura-n linişti sumbre
sub flăcări de foc
sub cugete făr de-nţeles
sub priviri inocente
 .
 .
atunci linişte…
o mică răsuflare
apoi linişte
tot mai multă…
iarăşi o mică răsuflare
şi o tăcere lungă
ce piept de luptător!
 .
 .
nu m-au crezut
c-acum s-a-ntâmplat
şi-un copil atât de mic
ştia când und suflet
părăseşte coconul
dar această minte fragedă
şi-a lepădat şi târfă
z=Eului ierarhic
.
.
© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work!

vecinătate

o vecină cu iubitul ei
m-au trezit din somn la trei…
.
împreună-n neştire
spre nefire
într-o lume fără distanţe
fluidă-n lipsă
de timp de eclipsă
.
.
renaşti
.
transmiţându-mi
cascade de culori
.
VII!
.
.
radiezi sub pleo a p e argintii
trezindu-mă din somn
scăldându-mi mintea-n lumini
.
ce telepatic zvon!
.
calea lactee se dezbină
iar tavanul suspină…
.
dup-o moarte de stea
viaţă eternă!
.
ce foc neuronal
de artificii
m-a trezit cu delicii?
.
de atunci ochii i-am sorbit
pentru dovada transmiterii
sufletului metafizic
.
.
…
de curând plânge-n umbre
corpul cunoscut n-o mai atinge
chimia secată visează
împreunări necunoscute
.
fiinţa-i dată
săruturile-s pierdute
.
iar programul materiei
simplu se distrează…

.

© j.w.waldeck 2009

Please do not USE
anything of my work!

inimi nebune

noaptea…
pe nevăzute
îţi trec pragul virtual
şi uit de daruri ştiute
de ochi iubitori
de tine mi-e cald
respir ceaţă-n coridor

cu umbrela desfăcută
sub lămpile întunecate
unor borduri rupte
unde casele austriece
au pielea spartă
dar buze de marmoră
şi trepte de mirese

mi-am dat viaţa
pentru alţii
şi mi-a fost de ajuns
cu chipul nepătruns
şi corp de cerneală
dansez pe o undă
neterminata de gând

noaptea
te ştiu desculţa
prin şovăitoare umbră
copacii cresc spre cer
ca păru-ţi descolăcit
chemând în ger

o lumină suavă
le scaldă maidanul
algelor în vânturi păgâne
şi murmurul codrilor
îţi răspunde
îţi răsună!

să te simt în petalele
genelor suflate-n noroc
atingându-mi harpa
sufletului cu dor
uşor ca sămânţa de păpădie
cu sâni copţi pentru iubire
mototolind ca iarna iarba

iar aleele cresc
împreună
fără să se atingă
doar cerinţe umane păşesc
sub inimi veştejite
de prea multă lumina

© j.w.waldeck 2009

Please do not USE
anything of my work

anomalii patru

coşmar

pocăinţa este partea erorii
fărădelege comisă dar nu şi pătrunsă
urletele cadavrelor lipsite de suflet
după conţinut
prea laşi pentru a prinde răsuflu
la gura vitejilor …

nimeni care să le povestească de…
eManaţii de la cei care-şi doresc
un balcon
peste cloaca alocată vinei oarbe
prea slabi pentru dezvoltare –
în drumul visionarilor

soarta crezută loveşte
o boltă de dezgust
pentru ucigaşul timpului plictisit

nimeni nu-înţelege matriţa inimii
scuipate pe pavajul unui şablon
fără dragoste

© j.w.waldeck 2011

Please do not USE
anything of my work

mărul de aur

zâmbetul interior este suflul vieţii
sărutul drăgălaş ale unei fecioare
mărul de aur pentru vise necurmate
bucuria iedului săltat peste flori călcate
picătură de rouă în ochii trandafirilor
pentru-o nouă zi cu soare
nectar din belşugul inimii
respiraţia universului nesfârşit

© j.w.waldeck 2009

do not USE
anything of my work

dragOste

durerea soarelui alb!
zvâcnirea sângelui pierdut!
cât de frumos îşi pierde sufletul!

ah… de ce plângi draga mea?
nu-ţi voi vedea moartea
şi nici strigătele nu vor tortura…

prin lumi albe modelate
prin corpuri dure nestemate
prin aminţiri dizolvate

hai să facem dragoste
să ne pierdem în Dumnezeu
unde nimic contează

© j.w.waldeck 2010

Please do not USE
anything of my work!

suflete înstelate

urmăresc luna pe asfalt
despic stropii-n două
flăcări ne râd! cuvinte minţite
din reclame poruncite

mânuţele tale mă cuprind
petale albe de psalm divin
jertfind afroditei trandafiri
valuri dulci pişcate de vin

de visez în ochii tăi
fără frig aprind scântei
surâzându-mi lumea-i soare
nici o rană nu mai doare

tot prin minte zugrăvesc
lumi şi vis dumnezeiesc
mii de specii fără capăt
zmeu pe un val de freamăt

orice drum nepaşit şi ascuns
orice lume dispărută
nu scriu ce tipăresc din gând
las să ningă o nouă rută

şi când merg unde alţii alerg
parcă feţele se şterg
toată moartea e în viaţă
nu mă-ntorc lăsând-o-n faţă…

cuvintele-s aripi nedescrise
ning şi acoperă orice drum
nişte fulgi din neant aprinse
suflete instelate ce compun

© j.w.waldeck 2011

Please do not USE
anything of my work!