părul o lumina cu ochi azurii
și gene învăluite-n scântei
dezvelind oglinda unui suflet
înflăcărat
.
soarele soră!
.
pe care nu-l mai iubesc
nori ce nu-mi zâmbesc
.
iar anii din clasa a-doua
par răzmerițe nevinovate
.
clipe pe gingii pictate
cu gust de potentiator de aromă
.
de ce nu-mi pierd mințile
dializandu-mi sângele?
.
resping renașterea
prin care te văd pătimașă
cu sânii goi
.
o cobră în magia levitației
învelită-n cântecul meu
.
dormind pe nori de zahăr ars
de mare neagră
.
uite
cum se…duc pe valuri line
mereu la tine … la mine
.
.
© j.w.waldeck 2009
I
spi n ă r i l e munților
zac pe cadavre
despuiate-n nisipul dureros înflăcărat
.
UNIFORMA falșilor
și distrugerea fântânilor
.
(surse libere de apă și viață)
.
plutesc pe arsura nestinsă
a râs/plătirii
sorbind din sticle cumpărate
spații etichetate
și derivate limitate
.
îngerul neted
de șiroaiele murdare de lacrimi
își șterge praful morților
din bucle aurii
.
vântul aleargă
prin pustiile
lăsate-n urma turmelor
.
temple albe ca oasele morților
cu ochi despuiați de Dumnezei
umpluți cu scorpioni
.
din tâmplă-n tâmplă
flacon încărcător
al spiritului dobândit
sau stricat prin defecte
.
.
ÎI
aici Zeii vor uita
de sămânța pierdută
care și-a distrus ființa
mai mult decât va naște
din planurile arhitecților
de monocultură
și silință
.
dincolo de mor-minte-le uitate
fiecare strop de vis
dispare-n miriade
.
caracterul dobândit
prin existența materiei
se dizolvă
iar energia oarbă recurge…
.
constelația intră-n mediul dătător
și inspirat
de impulsul sursei imaculate
.
oxigenul inhalat și expirat
ademenește vietatea
energiei veșnice
.
.
de ne realizăm
sorbiți încredințați
sau demni de proprie viață
.
© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work
trecut-am plopii
la mijloc de răscruce
bătea vântul
și mașinile treceau ca fiare
pas cu pas pe drumul înghețat
te-am lepădat din singura lume
.
fiecare piere singur
la locul lui ispășit
de dureri și cu vederi
de parcă adevărul ivește
în clipele de urme
al sufletului asuprit
.
.
…
trecut-am sfinții
la pereți de aur
cum treci lucruri amare
să simt libertatea-n viață
aspru asuprit
de-al lor balaur
.
fiecare se roagă
dar nu percepe:
cel ce creează
amăgiții întrece
în clipele odioase
cu lucruri frumoase
se alege!
.
alintat de artă
străpunsă-n vis
– cât de ne-nțeles o fi –
cu inima moale
dar voința tare
nu te pierzi
în hapsânul abis
.
.
…
trecut-am plopii
la mijloc de răscruce
și dragostea
pentru Verena și Christina
rămâne-n groapa oarbei nopți
un bibelou carnal
veștejit la frunte
.
trecut-am părerile de rău
sau de folos
și nebunia agreării la culme –
pricep cuvântul lui Hristos:
singur nu-s!
(unde posed o lume…)
.
.
© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work
lumânările s-au stins
puiu mamei
de ce plângi?
.
se stinge
decât ce-a fost fără rost
ține-ți dragostea
sub adăpost măi!
.
fără gură nici strigăt
doar din suflet cere
fără lume
nici cuget
luminița mea
arsă-n dor!
.
luma n ă r i l e
s-au stins
mările toate s-au prelins
și din prima clipă
n-a rămas decât un fulger
băi!
.
foaie verde
leac de tei
nu se pierde
ce-a trecut
și din toată radacina
n-au rămas decât idei…
.
– și din toată inima
niște lacrimi uscăței
.
albișori ca niște miei
amorțite reci scântei
.
să te pierzi
în marea mare
sub o stea
veșnică de soare
.
să te simți
cu suflet de raze
când un frig
făr de sfârșit
te cuprinde-n disperare
.
lumânările s-au stins
mărțișor de negru amor
.
s-au lăsat doar albe fire
.
luminițe de prelins
doar din ochii plin de somn
unul numai nu le-a prins
.
să le țină în privire
.
.
© j.w.waldeck 23.03.2009
.
Please do not USE
anything of my work
neg ura
.
unei divinităţi
unde minciuna
se iubeşte singură
.
fabrici celulare
despică podoabele
proprilor rădăcini
.
blegie conectatata
de fese încurajate
.
sub paltonul lumii
înfigeţi arborele negru
de exterminare umană
.
stafii zbârcite
înmulţindu-se-n deşerturi
de cărnuri
şi rechizite
.
realitatea gazată
prin conserve chimice –
reduce din viaţă
inconştienţii de piaţă
.
însingurare sfântă
a z=eului promiţător
.
prin spaimă în/sfârşit
laCRIME sparte-n
noi oferte de osândă…
.
cum Dumnezeu singur
nu poate fi Dumnezeu
.
omul izolat
decade-n substrat
.
.
© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work
atâtea cuvinte
umflând un balon gol
să se simtă plin de fiinţe
în loc să-l arunci la gunoi
.
l-ai legat de cer
l-ai înălţat în mister
uită-l şi nu-l umfla
(îţi sparge inima…)
.
.
© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work
Româna ruginită
ofileşte
în faţa peisajelor
clandestine
de suflet nemărginit
.
am subt limba nordică
cu lapte alb
drag îndulcit
.
omuşorul pe geamul ovulat
la perete pare-un cui
dat afară-n rugină
într-un rotund de cer
.
suge Înfloriturile
trecutului
din tapete veştejite
de bunică…
.
scări sfredelite parcă-n
fire de păianjen
iar peretele cosit
deschide nişte sprâncene
de-o privire
de orizont azuriu
.
eşarfa omuleţului
atârnă spre cuptor
albă şi-nnodată
de căţărarea micuţă
.
gâtul cela negru de cenuşă
se-ntinde ca o lebădă neagră
care şi-a uitat inima
în flăcările lunii
.
iar mâinile
micilor femele fluturaşe
ies din flori pătate
de timpuri tapeţate
ca duhuri albe
din pahare goale
.
când vinuri însângerau
buze triste
pe canapele înfocate
.
firea devenea cearceafuri
purpurii
în încrustările palide
de odihnă făr de tihnă
.
picioarele scaunelor
par cOase
înfipte-n misterele covoarelor
cu pleoape desfăcute
de morţi
.
dulăpioare pline
de lucruri scumpe
rânjesc deschise
cu ochi de lacăte
.
pentru că cheile
sunt pierdute
.
unde sensul evident
devine ornament…
.
.
© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work
din covrigul lunii
n-am muşcat
decât vârful inmierat
pe când alţii şi-au zgâriat
sentimente pe ziduri lăuntrice
sub înpieliţări ascunse
.
am călcat pe flori
udate cu grijă
mângâind buruienile pe câmpuri
şi toată dragostea de maci
am pierdut-o
fără remuşcări
în jaruri făr de frig
.
n-am ce pierde
şi nimic rămâne
de păstrat cu grijă
ce ofileşte-n timp
.
visez şi mă trezesc
ca un curcubeu
care moare prin soare…
.
.
© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work!
ranchiunos copil de ceară
aprins în fală
.
cercetezi cât vei putea avea
cochetezi cu vremea rea
.
cu cercetorii n-ai milă
de lumânări ţi-e silă
.
ce ard din mâini bătrâne
goale de mere şi pâine
.
ranchiunos copil de ceară
vine visul şi te cheamă
.
cu luminiţa ta vioaie
de grăsime te despoaie
.
de rămâi o aţă neagră
copil pedepsit de ceară
.
vierme subţirel întunecat
curăţat de propriul păcat
.
păstrai lumina fără rost
dar tot stins ai fost…
.
.
© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work!
neXul infinitului 