zeii neantului

nu deviem din sânge orb uman
ci din esenţa sufletului cucerit
în vacumul nopţii eterne
viaţă nemoartă într-un cerc drăcit

inima dimensiunilor
revărsate-n nenumărate plase
legiunea legaţilor
din energii captivate

cuprindem nimicul şi-nventăm sfârşitul
un dor profund orbeşte setea
morţii-n noi urlă cu vântul
fără glas o gură rea de nea

în zbuciumul elementelor săvârşit:
un haos neînchipuit
de vreo voinţă priit
covor cosmic făr de sfârşit

zdrenţele morţilor sunt vuiet
ecou nimicitor cu chem de Dumnezeu
sursa seminţei fiecărui cuget
recoltând fără părere de rău…
.
.
© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work!

crăiasa celor iubitori

luna oglindă-n
razele soarelui
singur de ea văzută-n
adânc străfund

nu se vor atinge nicicând
iar lumea nu vede
cele raze
plângând

care străbat orice distanță
prin curată speranță
care ating cu durerea lor caldă
acea piele dulce-dalbă

iubita celor neiubiti de fel
în nopți grele
simțind acel chem
de dragoste-n vene

cu ochii ridicați
spre ființa îndepărtată
nicicând
mai apropiată

© j.w.waldeck 2008
Please do not USE
anything of my work!

cu suflet cu tot

uneori … altă viață licărește

în aste vizuini

străinul din oglindă zâmbește

nemuritor și netrăit

.

tânăra-n scoica dalbă

ferită de valurile amăgirii

perlă-n miezul firii

cauitată de mulți inculți

.

nu-ți pierde niciodată

inima cu suflet cu tot

iubirea neatinsă vreodată

va salva de-un gol despot

.

ca prieten am voie

din crudă depărtare

mai bine din mine deplasat

decât lumina-n zare

.

dar lasă-mi aproape visul

să-ți ador corpul strălucitor

înger – alinându-mi chipul

de trist trecător

.

ești o lume fără seamăn

și fericirea nu-i de pe pământ

mă-ncănti cu fiecare freamăt

până te cânt și nu mai plâng

 .

© j.w.waldeck 2008
.
Please do not USE
anything of my work!

un colț de pădure

tot ce iubesc se destramă
fără părere de rău
  .
nimic adevărat
doar  timp materializat în hău
  .
ce doresc se dezbină
și nu pot uita nici un bob
o lacrimă senină
ravarsata pe un ciob
  .
tot ce cuprind mă taie
și trebuie călcat în uitare
  .
fără univers propriu
oricâte st r a i e
sunt cadavre goale
  .
tot ce văd este un colț de pădure
vocea copacilor legănați
inimi de toamnă cu buze de mure
  .
sânge al fericirii
țâșnit cu nesaț
  .
supernove articulate
redau nesfârșirii
lumi demult uitate
.
.
© j.w.waldeck 2008

vise ninse

săruturi îngerașe
pe inimile bobocilor
ilumiante de murmur
stele din clipe de azur
 .
fiecare urmă
o amprentă unică
pe pielea virgină
cu sânii moi
 –
crima gerului
într-o dragoste de spumă
raze ninse-n suflet
căzut din fericire
 .
alergătorii găsesc timp
să se ajungă
iarnă rece
pentru cei fără căldură

© j.w.waldeck 2008

micile morți

pentru două picături ale nopții
totcuprinse
mi-am pierdut lumina
  .
vorbim decât prin flori rupte
unde cuvintele
devin lupte
  .
hai deschide-ți gurița de cireașă
să-ți inund privirea
cu-n văl etern de mireasă
  .
n-am să fur din cer o floare
dar fluture de-aș fi
în mierea cea de soare
m-aș rătăci
ofelit de dragoste muritoare
în fața raiului tăcut
  .
pe rana zambitoare
ca înger căzut
.
.
© j.w.waldeck 2008
.
Please do not USE
anything of my work!

magia unui suflet

argintiu și viu și liber
ca suflul tău de nufăr
  .
plutind pe vise line
sărutând oglinzi divine
  .
inima brazilor sub lună
neaua le cunună
  .
adorm ca prin poveste
în poala ta cu primăveri
.
bobocii-s suflete eterne
cu lacrimi de ingeri
,
.
© j.w.waldeck 2009

din viață-n viață

greu ca într-un paradis cu mită
trăiești o clipă
și sensul se alege
unde setea crește
  .
  .
poți asimila mii de credințe
nefericit în cuget
când viața n-a ajuns
inutilă într-un rai
cu bucurie mălai
și secretul cărunt
  .
basm de multivers
dimensiuni ce desprind
redundante-n înțeles
paradoxe biruind
.
gravitația răsună
resonanta atrage
esența excită
iar presenta fură
  .
când nu vom suferi captivi
putem deveni
o sferă iluminată
prin voință curată
.
.
© j.w.waldeck 2009
.
please do not USE
anything of my work

caleidoscop infinit

despărțire
orgasmul iubirii
vuiește-n gemete
.
caleidoscop însorit
în marea clipelor
zâmbete peste adâncuri
lung remuscate
părăsite de nume și ființe:
  .
dimensiuni inundate
de aceleași jocuri
de suflete conștiente
sau visatoare-n corpuri
  .
oare ne vom regăsi
în alte locuri
și nu prin energie oarbă
indusă-n surse existente?
.
.
.
împreunare
nimic mai ușor
decât poezioare de dragoste
și cea mai proastă clipă
își trăiește
senzația izolată
  .
dar durerea expiră falsitate
agățată de amintiri
și clipe cristalizate
  .
posedarea regăsirea și firea
incarcă doar
un trup limitat prevăzător
  .
clipe rupte de leagănul legănării
unde fiecare val renaște
momentul infinit visat
.
.
© j.w.waldeck 2009
.
please do not USE
anything of my work