zeii neantului

nu deviem din sânge orb uman
ci din esenţa sufletului cucerit
în vacumul nopţii eterne
viaţă nemoartă într-un cerc drăcit

inima dimensiunilor
revărsate-n nenumărate plase
legiunea legaţilor
din energii captivate

cuprindem nimicul şi-nventăm sfârşitul
un dor profund orbeşte setea
morţii-n noi urlă cu vântul
fără glas o gură rea de nea

în zbuciumul elementelor săvârşit:
un haos neînchipuit
de vreo voinţă priit
covor cosmic făr de sfârşit

zdrenţele morţilor sunt vuiet
ecou nimicitor cu chem de Dumnezeu
sursa seminţei fiecărui cuget
recoltând fără părere de rău…
.
.
© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work!

caleidoscop infinit

despărțire
orgasmul iubirii
vuiește-n gemete
.
caleidoscop însorit
în marea clipelor
zâmbete peste adâncuri
lung remuscate
părăsite de nume și ființe:
  .
dimensiuni inundate
de aceleași jocuri
de suflete conștiente
sau visatoare-n corpuri
  .
oare ne vom regăsi
în alte locuri
și nu prin energie oarbă
indusă-n surse existente?
.
.
.
împreunare
nimic mai ușor
decât poezioare de dragoste
și cea mai proastă clipă
își trăiește
senzația izolată
  .
dar durerea expiră falsitate
agățată de amintiri
și clipe cristalizate
  .
posedarea regăsirea și firea
incarcă doar
un trup limitat prevăzător
  .
clipe rupte de leagănul legănării
unde fiecare val renaște
momentul infinit visat
.
.
© j.w.waldeck 2009
.
please do not USE
anything of my work