visătorul

covrigul lunii își preschimbă pielea
ochiului zeiesc
prin ardoarea ocrotită

zâmbet de fecioară de primăvară
liliac înveșmântat în zăpada nopții
orb în lumina celor pricopsiți

dus lăuntric de sine
saltimbanc pe unde invizibile
făr de sunet în liniștea mortuară
a dormitorilor

în zborul lui de catifea
zborul iubitorilor
zborul orbilor

departe de alaiul dezvelit și sorbit
prin fotografia ochiului
dezvelit

închinat invers contra timpului
singur în univers
vântură-n bătaia inimii

moale ca pata iubirii
dând vieții chip prin zbor
aruncându-și visele-n deșert
.
.
© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work!

inimi nebune

noaptea…
pe nevăzute
îţi trec pragul virtual
şi uit de daruri ştiute
de ochi iubitori
de tine mi-e cald
respir ceaţă-n coridor

cu umbrela desfăcută
sub lămpile întunecate
unor borduri rupte
unde casele austriece
au pielea spartă
dar buze de marmoră
şi trepte de mirese

mi-am dat viaţa
pentru alţii
şi mi-a fost de ajuns
cu chipul nepătruns
şi corp de cerneală
dansez pe o undă
neterminata de gând

noaptea
te ştiu desculţa
prin şovăitoare umbră
copacii cresc spre cer
ca păru-ţi descolăcit
chemând în ger

o lumină suavă
le scaldă maidanul
algelor în vânturi păgâne
şi murmurul codrilor
îţi răspunde
îţi răsună!

să te simt în petalele
genelor suflate-n noroc
atingându-mi harpa
sufletului cu dor
uşor ca sămânţa de păpădie
cu sâni copţi pentru iubire
mototolind ca iarna iarba

iar aleele cresc
împreună
fără să se atingă
doar cerinţe umane păşesc
sub inimi veştejite
de prea multă lumina

© j.w.waldeck 2009

Please do not USE
anything of my work