surori ai soarelui

veninul condamnaților
a m o r tizat
de mușcarea buzelor

biruinde sânuri
cu plămâni trandafirii
și viață dublă
în haita rudelor
par jocul luminii pierdute
din veacuri mute

și cad ca raze
pe pieli și priviri
prin frunze orfane

o frum o a s e l o r!
cu fire aurii
plângeți fericiri
.
.
© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work!

crăiasa celor iubitori

luna oglindă-n
razele soarelui
singur de ea văzută-n
adânc străfund

nu se vor atinge nicicând
iar lumea nu vede
cele raze
plângând

care străbat orice distanță
prin curată speranță
care ating cu durerea lor caldă
acea piele dulce-dalbă

iubita celor neiubiti de fel
în nopți grele
simțind acel chem
de dragoste-n vene

cu ochii ridicați
spre ființa îndepărtată
nicicând
mai apropiată

© j.w.waldeck 2008
Please do not USE
anything of my work!

din rană-n rană

aceasta este rugăciunea nemaiauzită:

 .

luna neagră a nornelor

cărei umbre pe ochi iubitori

se-ating crucificați ca porumbeii păcii

care au închis un legământ pe vecie

cu foc nefericit

ce n-are voie niciodată să fie stins

în adorarea lui de-a fi stârpit

 .

fildeș mototolit

pe mătasea albă jurăminte golite-n sângerare

zâmbet strivit al trandafirilor tăiați

mișcare înghețată

într-o mare de gheață respirată

 .

baldachinul mării înspumate

unei prințese a vântului

 .

baletul florilor de gheață

prenins de cuvinte-ndepărtate

 .

cum aș putea – acest ultim strop

de suflet-lumină tremurând

să ți-l beau

și să sper în îndurare?

 .

dăruiește-mi zambetu-ți colorat de liliac

jar de vis îndeplinit

răcorit indurabil de-un evantai opiat!

 .

toate visele se sting pe pereți înfloriți

din jedera de venus destine cuprinse

căror cupe se deschid unui soare

peste abis

care le știe frumu s e t e a trecătoare

 .

linii de forțe magice și-ntunecate

alcătuiesc un mosaic de dimensiune demonică

cruci gratii religie existențială

 .

nesfârșit – fără scăpare

ne dorim la genunchi sub țesătura fină

cărei margine de stofă umbrită

ratează-n atingere obraji aprinși

cu un rece NU suav

 .

aceasta decurge subtil

este linia cu centrul sacral

giulgiul învăluit

al păinii euharistice consacrate păcatului

în poala sângerândă unui înger căzut

purtându-și încă aureola sfântă

 .

astfel inspiră trandafirul de gral

ce deschide toate florile încă-n noapte

 .

când tot o fii alinând expresia ta divină

de-a dori neajunsul aspirat

 .

inima paradisului Eden înecată

în propriile lacrimi răcite

 .

sala de dans azurie – unui suflet de lebeda

care-și răsuflă ultima sa cină obștească

pe jertfa euharistei roșii

a buzelor tale tăcute

 .

nici o retragere

este posibilă frumuseții descoperite

care pe platouri goale de ziduri dure

își sacrifică puritatea

dezonorarii oarbe

 .

din rană-n rană

din gură-n gură

din floare-n floare

fugărită prin toți spinii

veștejită… pentru scurtețea iubirii

 .

© j.w.waldeck 2008

Please do not USE

anything of my work!

 

mereu la tine

părul o lumina cu ochi azurii
și gene învăluite-n scântei
dezvelind oglinda unui suflet
înflăcărat
  .
soarele soră!
  .
pe care nu-l mai iubesc
nori ce nu-mi zâmbesc
  .
iar anii din clasa a-doua
par răzmerițe nevinovate
  .
clipe pe gingii pictate
cu gust de potentiator de aromă
  .
de ce nu-mi pierd mințile
dializandu-mi sângele?
  .
resping renașterea
prin care te văd pătimașă
cu sânii goi
  .
o cobră în magia levitației
învelită-n cântecul meu
  .
dormind pe nori de zahăr ars
de mare neagră
  .
uite
cum se…duc pe valuri line
mereu la tine … la mine
.
.
© j.w.waldeck 2009

vietate

șerve ț e l u l alb
 .
poate părea un fluturaș
 .
dar nici din viață n-a gustat
 .
fă-i un strop de sânge
 .
și dă-l în vânt la zburat
 .
poate atinge marea azurie
 .
ca un pescăruș
 .
de soare sărutat
.
.
© j.w.waldeck 2009

.

Please do not USE
anything of my work

 

zâmbet

din covrigul lunii
n-am muşcat
decât vârful inmierat
pe când alţii şi-au zgâriat
sentimente pe ziduri lăuntrice
sub înpieliţări ascunse
.
am călcat pe flori
udate cu grijă
mângâind buruienile pe câmpuri
şi toată dragostea de maci
am pierdut-o
fără remuşcări
în jaruri făr de frig
  .
n-am ce pierde
şi nimic rămâne
de păstrat cu grijă
ce ofileşte-n timp
 .
visez şi mă trezesc
ca un curcubeu
care moare prin soare…
.
.
© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work!

nicicând un patriot prost

scăpam de lucruri de câmp
pentru-o ţară călită-n foame
schimbam liceul German
cu vacanţe sub soare
.
praf de porumb ardea pe piele
iar nenorociţii-n sudoare
oftau fără apă-n aşteptare
de colectiv pentru şantiere
  .
bidonul ăla cu viermi roşii
mititei dar săltăreţi
ne-a învăţat să ne-ntrecem
repulsia de orăşeni de preţ
 .
cravata roşie i-a filtrat de înghiţit
c-am fi belit clociţi pentru partid
şi tipul cu ciorapu n-a mai fost
nicicând un patriot prost…
.
.
© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work!

tihnă

zumzetul unor suflete otrăvite
  .
lebede de asfalt tuşesc
şi lumea însorită înghite…
  .
plămânii negrii-n-cer
n-au voce decât prin tunet
  .
spărgând oglinda viselor
patată de petale de mister
  .
te iubesc
sună firesc
cu cretă pe trotuar
  .
din mâini de copil
fără educaţie de sertar
  .
…
cei după parbriz n-au timp
când o rup din magazin
  .
îţi tipăresc paşii pe asfalt
  .
…
din degetele pomilor
sclipesc arici de soare
.
neg capul dar nimeni înţelege
  .
în spate şiri de păşuni pătrate…
  .
floricele de fală
la locşorul lor
  .
iar toată abundenţa sălbatică
păstrată-n catalog
  .
…
e libertate-n orizont!
.
scobitoarele fabricii rânjesc
 .
numai cancerul păcii murdare
te săruta mai des
.
.
© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work!