0 minune

precum floarea-și culcă căpșorul seara
mă las înfipt de-o rază de soare

0 minune: infinitul tot așteaptă

tot un zero ca o poartă

simplă-i viața când iubești
și-n inimă domnița-ți crești
de mori de drag – să mori de mâna ei!
albă ca zăpada
cu-n surâs de ghiocei

simplă-i fericirea fără explicații
să vezi ce-i mic și ce-i mare
în aceleași situații
uitând lumea din-prejur
vrăjit de-al tău dulce murmur

știu că nu mai doare atât de crud
decând iubesc fiecare floare

.

© j.w.waldeck 2014
.
Please do not USE
anything of my work!

la c r i m a unei flori rupte

mă scald în străfunduri
ca rază a cărei sursă
nu depinde de o curvă
.
 .
………..
 .
 .
din când în când
iubitele trecătoare
vor să cunoască
din basme o fiară
pentru copii
s-adoarmă
 .
 .
manipulate
de intențiile tale
să-mi revărs un gând
spre orificii goale
cu icoane sparte
de sfânt răsfrânt
 .
 .
relație stranie
sau dorești
să mă inculpi de rău
de-ți știu denaturarea
de parazit sufletesc?
 .
 .
în oglinda ei
fermecată de fată
tresare luna că rană orbită
în clipe dulci de vată
– cristale doar –
plângând zăpadă
 .
 .
cu luciri din miezul
unui înger fraged
și-ți dorești să ucid
sau să te scap
ce niciodată va fi
reflecție-n cap!
.
.
odată numai prepeleac pe plac
și filigran
ca cel fluture tremurător
pe care l-ai prins nesimțit
în colecția de ucigător
 .
 –
știind că iubesc inocența
lebedelor
cu sufletul în floare
încă nesorbit…
 .
 .
dar nu mă doare!
.
.
© j.w.waldeck 07.04.2009
.
Please do not USE
anything of my work