un colț de pădure

tot ce iubesc se destramă
fără părere de rău
  .
nimic adevărat
doar  timp materializat în hău
  .
ce doresc se dezbină
și nu pot uita nici un bob
o lacrimă senină
ravarsata pe un ciob
  .
tot ce cuprind mă taie
și trebuie călcat în uitare
  .
fără univers propriu
oricâte st r a i e
sunt cadavre goale
  .
tot ce văd este un colț de pădure
vocea copacilor legănați
inimi de toamnă cu buze de mure
  .
sânge al fericirii
țâșnit cu nesaț
  .
supernove articulate
redau nesfârșirii
lumi demult uitate
.
.
© j.w.waldeck 2008

vise ninse

săruturi îngerașe
pe inimile bobocilor
ilumiante de murmur
stele din clipe de azur
 .
fiecare urmă
o amprentă unică
pe pielea virgină
cu sânii moi
 –
crima gerului
într-o dragoste de spumă
raze ninse-n suflet
căzut din fericire
 .
alergătorii găsesc timp
să se ajungă
iarnă rece
pentru cei fără căldură

© j.w.waldeck 2008

prezervativ

atâtea cuvinte
umflând un balon gol
să se simtă plin de fiinţe
în loc să-l arunci la gunoi
 .
l-ai legat de cer
l-ai înălţat în mister
uită-l şi nu-l umfla
(îţi sparge inima…)
.
.
© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work

în bezna camerei

Româna ruginită
ofileşte
în faţa peisajelor
clandestine
de suflet nemărginit
 .
am subt limba nordică
cu lapte alb
drag îndulcit
 .
omuşorul pe geamul ovulat
la perete pare-un cui
dat afară-n rugină
într-un rotund de cer
 .
suge Înfloriturile
trecutului
din tapete veştejite
de bunică…
 .
scări sfredelite parcă-n
fire de păianjen
iar peretele cosit
deschide nişte sprâncene
de-o privire
de orizont azuriu
 .
eşarfa omuleţului
atârnă spre cuptor
albă şi-nnodată
de căţărarea micuţă
 .
gâtul cela negru de cenuşă
se-ntinde ca o lebădă neagră
care şi-a uitat inima
în flăcările lunii
 .
iar mâinile
micilor femele fluturaşe
ies din flori pătate
de timpuri tapeţate
ca duhuri albe
din pahare goale
 .
când vinuri însângerau
buze triste
pe canapele înfocate
 .
firea devenea cearceafuri
purpurii
în încrustările palide
de odihnă făr de tihnă
 .
picioarele scaunelor
par cOase
înfipte-n misterele covoarelor
cu pleoape desfăcute
de morţi
 .
dulăpioare pline
de lucruri scumpe
rânjesc deschise
cu ochi de lacăte
.
pentru că cheile
sunt pierdute
 .
unde sensul evident
devine ornament…
.
.
© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work

diSTINS

ranchiunos copil de ceară
aprins în fală
  .
cercetezi cât vei putea avea
cochetezi cu vremea rea
.
cu cercetorii n-ai milă
de lumânări ţi-e silă
.
ce ard din mâini bătrâne
goale de mere şi pâine
  .
ranchiunos copil de ceară
vine visul şi te cheamă
.
cu luminiţa ta vioaie
de grăsime te despoaie
.
de rămâi o aţă neagră
copil pedepsit de ceară
.
vierme subţirel întunecat
curăţat de propriul păcat
 .
păstrai lumina fără rost
dar tot stins ai fost…
.
.
© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work!

legământ

unii comfunda
viaţa cu o competiţie
  .
nu se ţin de cuvinte date
compostate-ntr-un design
de percepţie
mass-media-flatrate
pentru-o posiţie
de excepţie…
.
mă mir cum temele ideologic predate
îşi trag coada despuiată de cuvînt(Z)e
botezată-n sensuri nivelate
  .
– găina clocită într-o găleată
lângă cuptor într-o casă pă=roasă
lipită de o bordură jegoasă –
  .
iar cuvintele OMletei
sunt limbrici în fundul altora
(material de mult exteriorizat)
.
visul actorului de-a juca
şi visul creatorului
se unesc doar prin artă
dar când cuvintele
se pierd neţinute
  .
jocul într-unul singur
devine incurabilă soartă

© j.w.waldeck 2009

Please do not USE
anything of my work!