zeii neantului

nu deviem din sânge orb uman
ci din esenţa sufletului cucerit
în vacumul nopţii eterne
viaţă nemoartă într-un cerc drăcit

inima dimensiunilor
revărsate-n nenumărate plase
legiunea legaţilor
din energii captivate

cuprindem nimicul şi-nventăm sfârşitul
un dor profund orbeşte setea
morţii-n noi urlă cu vântul
fără glas o gură rea de nea

în zbuciumul elementelor săvârşit:
un haos neînchipuit
de vreo voinţă priit
covor cosmic făr de sfârşit

zdrenţele morţilor sunt vuiet
ecou nimicitor cu chem de Dumnezeu
sursa seminţei fiecărui cuget
recoltând fără părere de rău…
.
.
© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work!

naționalistul înapoiat

Dorule Dorule
cascadorule!
ai vândut fetele
brânza cu cepele
tot ai băut
sufletu l-ai supt
belești străfundul poliției
dat pe mâna mafiei

Dorule Dorule
cascadorule!
la Nemți ai intrat
o babă ai zugrumat
mamă de ți-ar fi fost
mațele i-ai fi scos
acte petru pământ n-ai găsit
primarul nu te-a plătit

Dorule Dorule
cascadorule!
ștabii te-au uitat
în cimitir te-ai căcat
ai dormit sub o cruce rece
când veneau să te lege
fetele noastre – Dorule
unde le-ai pierdut – omule?

cine se joacă cu ele
ca niște spurcate cățele
Dorule Dorule
cascadorule!
ți-au dat-o-n fund la zdup
singur să mori bătut
Dorule – pân’ la gușă
blestemul te usucă
.
.
© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work!

mor de drag

mor neprihănit de umbre
în leagănul viselor întregi
fără străfunduri dure
înconjurat de vicii nestinse
eliberat de parole lumești

mormoloc – mâncându-și frații
automatizat sub lucinde gratii
nu fi trist de firea-ți firavă
în marea nepricopsită de duium

ajunge o singură floare-n iarbă
să umple o lume cu parfum
în ochii ei de cer deschis
cu inima plină de raze
se-nnalță ca veșnic vis
ce nicicând din suflet dispare

aparent inexistentă
perfecțiunea se arată-n frumuseți pierdute
somnul lin de bună știință
nu-ți arde mintea-n labirint
obligându-te să-ți vinzi fața
sistemului în declin

dăruiești prin doru-ți drag
micuță stea albă și plăpândă
pielea de fildeș nu devine steag
– nici rolă
sub funduri frântă

nu-i corpul unic ce dizolvă
ura statornic incărcată
prin supliciul ei de formă abnormă
de creștere neputincioasă

mor cu visele pe buze
într-un morman de viespi
înconjurat de muze –
și de-adevărate vieți
.
.
© j.w.waldeck 2008

Please do not USE
anything of my work!

Transilvan până-n pământ

de șoptesc – simt românesc
chiar alungat din pământ părintesc
de șoptesc – mă ridică graiul dulce
de păduri spălat și munte

aici mi-e țărâna până-n capul timpului
jur pe drumul lupului
mai bine mort – dar acasă murit
decât în străinătate jupuit

de șoptesc –  gând românesc
și cântecul codrilor m-atinge
cu aripi pline de-nțeles
la loc inima-mi împinge

și-nțeleg din primul strigăt de cocoș
graiul firav al pomilori copți
păsările mă știu pe nume
și pământul miroase a pâine

de șoptesc – devin românesc
și uit până și că-mbătrânesc
– mai dă cu vioara Ionele
și cu vinul la măsele!

de șoptesc – cânt românesc
dupâ fete mă opresc
fluier pân’ se sperie vântu’
și de drag sporesc cu cântu’
.
.

j.w.waldeck 2008
.
Please do not USE
anything of my work!

avem de vânzare

avem de vânzare epoca de aur!
revoluția i-a împrăștiat!
mafia globală apărută-n lauri
înlocuiește mafia centrală
ieri antiimperialist fruntaș și nănaș
astăzi fabricant cu restaurant
  .
unde și-a copt sula proastă vița
pacostea-i plătește mita
  .
burta Românului:
spațiu nemăsurat de fantezii
ațâțat de jucării
unde nu răsare – n-are soare
UNDE din nimic s-adună
sari mămuca! hai tăicuță!
graba moare-n fugă
  .
nu mai avem… (un vechi refren)
păi ce nu mai aveți?
minte?
sursă proprie de îndemn?
oameni capabili de soluții
fără politică discuții?
cinste?
  .
iacă pituțe cu gust din păr asiatic
cea de casă nu mai priește
ciobanul cu brânza nu ivește
bunica cu legumele s-a dus
acu ne hrănește EhUh
cu toxine conservante
de țin o viață-n soare
  .
obloanele cu vânzătoare –
târfe ce ștergeau golurile
din REGALE
prințesele muncitorului
muribund și fără glas
parcă au rămas…
.
.
© j.w.waldeck 2008
.
Please do not USE
anything of my work!

I. romantică ruginită

mai știi

când ne venea cu javrele-n Timișoara?

de le prindeam cu sfoara

și de gât legam cravata

soimiilor rușinii?

 .

mai știi cum le fugărea miliția

sub râsul celor din tramvaie

cum corciturile tot scăpau

printre pepeni plini de paie?

 .

se luară și alții cu obiceiul

iar prostimea dură

se desfășura pentr-o nimică toată

întărind organele centrale

 .

sculați devreme

mândri lovitori inhaitati cu golanii străzii

scăpau de lege pentru bătăi plătite

de domni funcționari unși în tăcere

.

ca oriunde-n lumea pierdută

unde blocuri și fabrici se ridică

cu cărțile tale ești o insultă

în ochii acoliților neagra țintă

 .

mai știi?

stăteam fiecare-n rând

și-n regale goliciunea-n toi

parcă ne turba un singur gând

mirare de nu tăiam în noi

.

mai știi?

cum băteam cartierele Timișorii

după muzică metal și-n inimi rebeliune

de ne trecea libertatea-n fiori

și ne credeam vizionari minune?

.

așa-i când crezi că gloata-i cheia

și marea diformă genială ca ideia

din păcate nu eram sociali

atât rămase pentr-un drum final

 .

© j.w.waldeck 2009

.
Please do not USE
anything of my work!

culoarea covorului

de când lumea-i destrăbălată
mai neștiutoare și învățată
de atunci încoace ne-a condus
un surplus bine dispus
 
și tot mai bine era cu Ceaușescu
cu era de aur
când limba-i groasă
te freca-n lingușire joasă
până-ți sărea limbricu’
și mulțimea adunată vuia
și președintele liniște urla
să șadă locului în plină stradă
parcă din cer zâmbea o rază
 
căci unde ți-e locul în ăst joc
de trai haiducesc  
făr de noroc?
asta nu știe nimeni până moare
unde-i sorocul și unde șade
 
trebuiau să tragă-n om
să doarmă liniștit sub pom
că altă fericire populistul n-are
luptă pentru frăție  
dar cu lanțuri grosolane
și dacă frățiorul nu face ce-i place
îl gă u r ă ș t e  pe la spate
 
să devină roșu ca cocosu
umflat în pene ca dictatorul nostru
că i-ar învăța minte pe mofturoși
profesori universitari unsuroși

n-a avut de unde să-nvețe
și pe uliță ți-ai ținut fleanca
acum poți vorbi de binețe
să-ți cauți de singur creanga
să-ți găsești locul potrivit
ca om civilizat și cinstit
când șopârlele din vechiul cuib
fără jenă te scuip
 
fă loc frate pentru dreptate!
na-i grijă
că nu te dă oparte
afară ești ș-afară rămâi
frate haiduc  
cu visul sub căpătâi
 
ăștia nu ies din mațul poporului
până nu-i caci în șanțurile nopții
stropi roșii pe culoarea covorului
viermi oportuniști ai sorții
șerspuind ca limba
nesătulă a mortii

 

© j.w.waldeck 20.01.2009
Please do not USE
anything of my work!

ţesutul risipirii

o fereastră spre spiritualitatea viitorului

a doua nebunie:
câmpuri morfogenetice
gânduri emise
cugetând torente
materiali z ă r i cuprinse
generând frecvenţe
.
.
vorbesc de banderole cosmice
nu de şireturi
pentru cei şireţi
sau de-ntâlnirea
cu vreo bombă blondă
căreia i-am lustruit sub plombă
.
.
aha… îţi creşte atenţia!
starea infinită din început
influentându-şi reciproc
cauzalitatea vândută
prin religia unui product
.
.
invariatii
în omogenitatea spaţiului
umplut cu lumi alternative
cu redundanţe oglindite
inversate temporal
ca alternative posibile
.
.
coordinate-n spaţiu-timp
minte umană
într-o sferă de gând
fixată într-o realitate
de ramă
.
.
© j.w.waldeck 2008

cârpe purtate

prima nebunie
nu sunteţi
idei noi…
.
renaşteri vechi
şi obosite
reluări
evocate-n suroi
oglindând
frici risipite
.
.
adunaţi
personaje literare
citaţi legende olimpice
greaţa peregrinării mimice
pe gânduri putrede
călare
.
.
hai s-arunc
un bob lucios
în vârtejul viril
de reveniri
.
.
da! – Hristos a înviat
iar Dumnezeul lui Israelit
de mii de ani
s-a răzbunat
.
.
de vă-nvoiti
unui mijlocitor
va recunoaşteţi
mai atei
ca nişte miei
.
.
prin spirit ne-ncrezatori
prin turme varietatea
s-o eliminaţi
rumegător
.
.
cu traducătorul negru
evocând ispita veşnică
cu calculatorul moral
scuzandu-vă lipsa etică
.
.
© j.w.waldeck 2008