luna oglindă-n
razele soarelui
singur de ea văzută-n
adânc străfund
nu se vor atinge nicicând
iar lumea nu vede
cele raze
plângând
care străbat orice distanță
prin curată speranță
care ating cu durerea lor caldă
acea piele dulce-dalbă
iubita celor neiubiti de fel
în nopți grele
simțind acel chem
de dragoste-n vene
cu ochii ridicați
spre ființa îndepărtată
nicicând
mai apropiată
© j.w.waldeck 2008
Please do not USE
anything of my work!