de când lumea-i destrăbălată
mai neștiutoare și învățată
de atunci încoace ne-a condus
un surplus bine dispus
și tot mai bine era cu Ceaușescu
cu era de aur
când limba-i groasă
te freca-n lingușire joasă
până-ți sărea limbricu’
și mulțimea adunată vuia
și președintele liniște urla
să șadă locului în plină stradă
parcă din cer zâmbea o rază
căci unde ți-e locul în ăst joc
de trai haiducesc
făr de noroc?
asta nu știe nimeni până moare
unde-i sorocul și unde șade
trebuiau să tragă-n om
să doarmă liniștit sub pom
că altă fericire populistul n-are
luptă pentru frăție
dar cu lanțuri grosolane
și dacă frățiorul nu face ce-i place
îl gă u r ă ș t e pe la spate
să devină roșu ca cocosu
umflat în pene ca dictatorul nostru
că i-ar învăța minte pe mofturoși
profesori universitari unsuroși
n-a avut de unde să-nvețe
și pe uliță ți-ai ținut fleanca
acum poți vorbi de binețe
să-ți cauți de singur creanga
să-ți găsești locul potrivit
ca om civilizat și cinstit
când șopârlele din vechiul cuib
fără jenă te scuip
fă loc frate pentru dreptate!
na-i grijă
că nu te dă oparte
afară ești ș-afară rămâi
frate haiduc
cu visul sub căpătâi
ăștia nu ies din mațul poporului
până nu-i caci în șanțurile nopții
stropi roșii pe culoarea covorului
viermi oportuniști ai sorții
șerspuind ca limba
nesătulă a mortii
© j.w.waldeck 20.01.2009
Please do not USE
anything of my work!