surplus

ți-ai tras o cută peste mutră
să pocnești și tu niște păduri
cu-n ochi de soare-n umbră
dar nu reflectezi pe masură

prin mâinile rănite ale copacilor
statui stranii împânzite
de-o distanță nemuritoare
sub oglinda apelor
sub colinda șoaptelor

le trântești de fel
trântor fără idei
dar nu le iubești – nu le traiești
inventând niște scântei
cu imaginația ta de normă

apăi deh!
ți-ai tras un ciorap cam mare peste buric
când îți clădești aparent umil „imigiul”:
dragoste de alimentară
unde-ți aduni lipsa mare
intr-un P I E P Tănat mult prea mic

folosindu-te de niște fete
să simți nițică durere:
o coaja inventată să-nșele
.
.
© j.w.waldeck 2009
–
Please do not USE
anything of my work!

DurerA la sfârșit

talcul fulgilor înnegriți
prăbușiți
pe tavanul ochilor
.
viziuni furate n-au umbre
nici surse de viitor
  .
  .
lipsește întruchiparea
de izvor
în hibernarea temelor adunate
dintr-un răscolit ogor
  .
ploaie cu grăunțe dracit
ca dinții unor babe negre
incovoite de rău
mestecând hăul înfundat
și descolăcit…
.
vei suge din pai sau… ce mai –
din rău!
geamăn cu lipsa unui caracter preluat
.
vei fi cu tine: adevărat!
întâlnind propria ființă re=vărsată
într-o declanșare
mult sper(i)ată
.
efect deja-vu într-un scurt circuit
de anomalie temporală
.
  .
pământul îți astupă scena carnal-teatralică
cum cad ploșnițele –
roșii de ciudă să sugă
viața din visători
iar ideia revine sursei și fondul
împrumutat recurge in sine
.
  .
zâmbesc ca o rază de soare
prin scrumul stelelor dispărânde
din care te adapi cu ochi muribunzi
  .
într-o beznă dezbrăcată de chip
sau învăluită-n nudul milei
din care ți-ai copt sentimente cerute
  .
  .
scrumul te acoperă într-o noapte tăcută
vitregă prin fiecare strop băut și infectat
  .
  .
cocon învăluit în aburi si coșmare
zvâcnind în propriul jar amar
unor cuvinte dezbrăcate
  .
  .
…
ai simț pentru floarea eternă
creată de-un suflet
fără măști și citații
împrumutate-n paran t e z ă?
  .
pricepi deloc prețul dezavantajelor
sociale de interes josnic
prin care trece un vizionar
jertfandu-și propria ființă-n dar
  .
simți sufletul în lumi împrumutate?
îți simți frecvența-n respirări
de mult expirate?
.
.
© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work