extrem de ușor
să minți un om
să-l furi ori să-l mânjești
cu dragoste sau speranțe
să te simți
luat în seamă de niște tinere
iubindu-ți vidul sufletesc
.
.
sau să provoci
preluând aceleași teme
din similare unghiuri
cu o cameră mai bună
sau adunând cuvinte
de la mai talentați tineri
să simți viața-n tine
.
.
atât am râs ieri de nimicuri false
că mă doare falca – să nu fiu trist
privind nebunia pură
și aroganța unui suflet autist
închis în zbuciumuri deșarte
de fete morgane
.
.
© j.w.waldeck 07.04.2009
lumânările s-au stins
puiu mamei
de ce plângi?
.
se stinge
decât ce-a fost fără rost
ține-ți dragostea
sub adăpost măi!
.
fără gură nici strigăt
doar din suflet cere
fără lume
nici cuget
luminița mea
arsă-n dor!
.
luma n ă r i l e
s-au stins
mările toate s-au prelins
și din prima clipă
n-a rămas decât un fulger
băi!
.
foaie verde
leac de tei
nu se pierde
ce-a trecut
și din toată radacina
n-au rămas decât idei…
.
– și din toată inima
niște lacrimi uscăței
.
albișori ca niște miei
amorțite reci scântei
.
să te pierzi
în marea mare
sub o stea
veșnică de soare
.
să te simți
cu suflet de raze
când un frig
făr de sfârșit
te cuprinde-n disperare
.
lumânările s-au stins
mărțișor de negru amor
.
s-au lăsat doar albe fire
.
luminițe de prelins
doar din ochii plin de somn
unul numai nu le-a prins
.
să le țină în privire
.
.
© j.w.waldeck 23.03.2009
.
Please do not USE
anything of my work
cântă privighetoarea
cântă cu ninsoarea
.
strălucește inimioara
duioasă ca vioara
.
al cărei corp vibrează
incandescență timpurie
.
în eclipse mintale
nesfârșită bucurie
.
unde momentul explodează
universe-n extaze
.
cântă inimioara
în fața florilor de gheață
.
decade într-o zi moartă
nimeni știindu-i urma visată
.
ochii revarsă perle adânci
înfrigurate-n singur cânt
.
ultimul sărut
unui suflet pierdut
.
acolo! în bezna tăcerii
sub rătăcirile plăcerii
.
cântă inimioara
desfăcându-și floarea
.
pentr-o rază de iubire
răpită fără a-Mințire
.
atunci tăcerea emană
firi secate-n teamă
.
.
© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work
pot spune că-s dus cu sorcova
fără nişte şcolăriţe
pe lăbuţe-n faţa mea
.
n-am trăit pe mulţumite
şi-m lipseşte tot ceva…
.
leneveală de vise deşarte
parcă-n clipuri anemice
dispar şi-apar rapide…
.
nişte sentimente abordate
nici n-au timp să renască
.
valea fără urmă
răscoleşte-o ceaţă dementă
.
dezbinare neuronală
apare-n ardere lumina
depărtată-n somnolenţă
.
un cor prelung sună-n
gândul aburit de turme
.
de zvonuri în turbulenţa
sfârtecata de umbre
.
prost sau deştept
hai la horă sub luna-n ceaţă
s-o săruţi c-un somn de gheaţă
.
căci de frica lor băgată-i
moartea zeilor în piept…
.
.
© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work
albatrosul vieţii nesimţite
fantasme îngheţate înghiţite
.
lumea reprodusă
oferă visul neant
în neaua orbită
de propriul luciu
vacant
.
fulgi dezgheţaţi
de deşerturi amăgite
de vise străine
şi valori cocite
.
plânse din vene alb a s t r e
sub siropul chimicalelor
.
îmPROSTiate peste grâne
făr de vlagă
.
unde lipsa copacilor
nu adăposteşte
copiii săracilor
.
jucându-se-n umbra dulce
a dudelor austriece
.
rămaşi pe drumuri de vamă
şi uitări şirete…
.
.
© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work
zumzetul unor suflete otrăvite
.
lebede de asfalt tuşesc
şi lumea însorită înghite…
.
plămânii negrii-n-cer
n-au voce decât prin tunet
.
spărgând oglinda viselor
patată de petale de mister
.
te iubesc
sună firesc
cu cretă pe trotuar
.
din mâini de copil
fără educaţie de sertar
.
…
cei după parbriz n-au timp
când o rup din magazin
.
îţi tipăresc paşii pe asfalt
.
…
din degetele pomilor
sclipesc arici de soare
.
neg capul dar nimeni înţelege
.
în spate şiri de păşuni pătrate…
.
floricele de fală
la locşorul lor
.
iar toată abundenţa sălbatică
păstrată-n catalog
.
…
e libertate-n orizont!
.
scobitoarele fabricii rânjesc
.
numai cancerul păcii murdare
te săruta mai des
.
.
© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work!
unii comfunda
viaţa cu o competiţie
.
nu se ţin de cuvinte date
compostate-ntr-un design
de percepţie
mass-media-flatrate
pentru-o posiţie
de excepţie…
.
mă mir cum temele ideologic predate
îşi trag coada despuiată de cuvînt(Z)e
botezată-n sensuri nivelate
.
– găina clocită într-o găleată
lângă cuptor într-o casă pă=roasă
lipită de o bordură jegoasă –
.
iar cuvintele OMletei
sunt limbrici în fundul altora
(material de mult exteriorizat)
.
visul actorului de-a juca
şi visul creatorului
se unesc doar prin artă
dar când cuvintele
se pierd neţinute
.
jocul într-unul singur
devine incurabilă soartă
© j.w.waldeck 2009
Please do not USE
anything of my work!
înţeleg dorinţa femeii…
luna colonizată
îşi pierde farmecul
în siguranţe aşteptări
şi-n-preunări
virgina de fier închide
corpul ÎNCUIAT
să-ţi găurească fiinţa
cu reproş u r i şi vine
după munci copii
şi copii de viaţă
visurile atinse se mint
şi se-mbrăca
în straie sfinţite şi aurite
atâta înţelegere cruceata
minciunile înfloriturilor de gheaţă
sunt luate drept viaţă
corpuri tinere fericite
extaz apogeu şi o veşnicie
legată de-o frică fără ieşire
fixaţi SINGURI
pe lucruri frumoase
morman subversiv
sub măşti genetic visate
în timp ce bărbaţii
săturaţi de corp
savurează-n gând plăceri ascunse
dăruind nevestei flori…
cu capetele tăiate zâmbind:
inimi rupte
căutând LEGĂTURĂ
posesiei fără libertate-n simţ
© j.w.waldeck 2009
Please do not USE
anything of my work
clocotul se-neacă
în propria-i spumă seacă
din rană-n rană
o culme se destramă
din plânset de valuri sărată
n-o poţi bea
şi-n adânc e oarbă
fără simţ uşoară ca o vată
dorind s-ajungă MARE
şi liberă până-n răsărit
dar lăuntric moare
fără chip…
© j.w.waldeck 2009
Please do not USE
anything of my work
îţi trebuie curaj să postezi lucrurile
tale vechi şi ieftine….
neXul infinitului 