ciorapii tăi negri încrucișați

suplă ca o sălcuță și tot
ce dezvăluie
  .
în față
ademenește instinctele la maxim
  .
– dar ne lasă
cu toate flăcările singuri
 .
la gheață
.
.
© j.w.waldeck 2009

Luceferi

razele unei flori de soare
seminţe negre cu gene coapte
plaiuri înflăcărate
cuvintele doar şoapte
  .
sâmburi launtre
CE PRIND VIAŢĂ
(universe împreunate)
  .
lămpi urbane însingurate
zâne mici luminate
.
inimi descojite de plăceri
palpitând prin tăceri
.
coji veştejite de frunze
se-ncolăcesc cu aripi de zmeu
într-un somn de umbre
  .
siri crispate de vârcolaci
tremură-n singurătăţi ude
însetate
de atingeri visate
.
şi niciodată va fi străin
ce m-atinge cu aripi de brumă
  .
trecătoare între copaci
cupindu-mi faţa
şi răsfirând
sufletul înveşmântat în lilieci
  .
fiecare la c r i m ă
înveleşte un vis pierdut
într-o veşnicie de gând
.
şi-n marea singurătăţii eterne
două fantome firave se ating
înecându-se-n zâmbete
de stele
  .
  .
A© j.w.waldeck 2009
  .
Please do not USE
anything of my work!

Titirez

vezi musca violată de un parfum
încordându-i simţul
şi bizzzzar!
mai bine moare-n carne
decât nevătămată
de plăceri în cerul clar

biotop biologic
încrezut în libertăţi şi siguranţă
definite premergător
de un creier simbiotic
se oboseşte-n ultima variantă

singura dragoste
şi fiecare dată
acelaşi reflex uman
de împlinire
aceaşi răsplată…

momentul zero
infinituri fractale
secunde-n era ficţională
lumina ce răsare
zbor cădere zbor!

© j.w.waldeck 2009

Please do not USE
anything of my work!