cu ciucuri

cartofii tăvăliţi de singuri
masă zburdalnică de fluturi:
o pită neagră amară
prăjită-n usturoi cu smoală

atunci credeţi vorbelor sfinte
incitaţi de-nmorţiţi vânduţi de regim
vezi cum Dumnezeu se chinuie
când se-nmultesc de/plin

schingiuind – de-ai gândurile tale
de ajungi făr’ de tocmeală
bagă seamă că-n bidonul lor
mişună răutatea ca uriaş nor

norul viu de sângeroşi sugari
năpustit pe fiecare măgar
suge prostia pan’ se stinge
dar nu dispare ci se-ntinde

de zici un adevăr fără dovadă
iese lucrul la iveală
promise după moarte n-au fericire
dar linişteşte o sărăcie

© j.w.waldeck 2009

Please do not USE
anything of my work

recurgere

clocotul se-neacă
în propria-i spumă seacă
din rană-n rană
o culme se destramă
din plânset de valuri sărată

n-o poţi bea
şi-n adânc e oarbă
fără simţ uşoară ca o vată
dorind s-ajungă MARE

şi liberă până-n răsărit
dar lăuntric moare
fără chip…

© j.w.waldeck 2009

Please do not USE
anything of my work

îţi trebuie curaj să postezi lucrurile
tale vechi şi ieftine….