Oglindire

uneori … altă viață licărește

în aste vizuini

străinul din oglindă zâmbește

nemuritor și netrăit

tânăra-n scoica dalbă

ferită de valurile amăgirii

perlă-n miezul firii

cauitată de mulți inculți

nu-ți pierde niciodată

inima cu suflet cu tot

iubirea neatinsă vreodată

va salva de-un gol despot

ca prieten am voie

din crudă depărtare

mai bine din mine deplasat

decât lumina-n zare

dar lasă-mi aproape visul

să-ți ador corpul strălucitor

înger – alinându-mi chipul

de trist trecător

ești o lume fără seamăn

și fericirea nu-i de pe pământ

mă-ncănti cu fiecare freamăt

până te cânt și nu mai plâng

neXul infinitului