amprente

oglinda slăbiciunilor ascunse
îți destăinuie loviturile încercate
unde dușmanii cred
că doare mai profund

© j.w.waldeck 2009

cu suflet cu tot

uneori … altă viață licărește

în aste vizuini

străinul din oglindă zâmbește

nemuritor și netrăit

.

tânăra-n scoica dalbă

ferită de valurile amăgirii

perlă-n miezul firii

cauitată de mulți inculți

.

nu-ți pierde niciodată

inima cu suflet cu tot

iubirea neatinsă vreodată

va salva de-un gol despot

.

ca prieten am voie

din crudă depărtare

mai bine din mine deplasat

decât lumina-n zare

.

dar lasă-mi aproape visul

să-ți ador corpul strălucitor

înger – alinându-mi chipul

de trist trecător

.

ești o lume fără seamăn

și fericirea nu-i de pe pământ

mă-ncănti cu fiecare freamăt

până te cânt și nu mai plâng

 .

© j.w.waldeck 2008
.
Please do not USE
anything of my work!

iubita așteaptă

spini negri zvârcolesc sârma
în jurul țărmului de nori
șterși mintal

o barcă neagră
șuieră sub vânturi

o ființă firavă
își descoperă primăvara
cu surâs de sânge

nu este fata din vis
nici îngerașul de ceară
cu pieptul aprins
dorind să moară

te-a jefuit un vampir psihic
de dragoste lăuntrică

oceanul viselor s-a liniștit
ca o bandă de film ruptă

vei răstigni
ca celelalte clipuri
în droaia de nimicuri

pentr-un falsificator de teme
te-ai aruncat într-o vedere…

roză sângerândă de durere
cu spini ascuțiți de plăcere

rana sufletului pierdut
într-un lac vicios
de înger căzut

oglinda rea din adânc
și privitorul așteptând

singura proiecție de iubit
într-un cerc des-mințit!

© j.w.waldeck 2009

Please do not USE
anything of my work

ex primat

şi-n puful măta SOS
de sfântă mărie
m-am încarnat cu glie
.
hai să trag cerul
de-o aripă
stelele de părul blond
şi păsările
din cearceaful norilor
.
pânzele visătorilor
  .
de n-am idei ca mormolocii
.
când apa sub soare dispare
se înghit reciproc
pentru puţină mişcare
  .
poate industria de fai m o ş i
dau şpil poeţilor de cafenele
când n-au fantezie sub piele
  .
chestia cu identificarea
da din coadă la căţele
.
albinele măzgălesc cu aur
sufletul îndulcit
pe flori nepăsătoare
  .
şi iar se termină o dragoste
sau pacoste venerică
sub burta eternităţii
  .
nu eşti copt decât rupt
când te îndulceşti prea mult
după o fiinţă muritoare

© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work!

dragOste

durerea soarelui alb!
zvâcnirea sângelui pierdut!
cât de frumos îşi pierde sufletul!

ah… de ce plângi draga mea?
nu-ţi voi vedea moartea
şi nici strigătele nu vor tortura…

prin lumi albe modelate
prin corpuri dure nestemate
prin aminţiri dizolvate

hai să facem dragoste
să ne pierdem în Dumnezeu
unde nimic contează

© j.w.waldeck 2010

Please do not USE
anything of my work!