diSTINS

ranchiunos copil de ceară
aprins în fală
  .
cercetezi cât vei putea avea
cochetezi cu vremea rea
.
cu cercetorii n-ai milă
de lumânări ţi-e silă
.
ce ard din mâini bătrâne
goale de mere şi pâine
  .
ranchiunos copil de ceară
vine visul şi te cheamă
.
cu luminiţa ta vioaie
de grăsime te despoaie
.
de rămâi o aţă neagră
copil pedepsit de ceară
.
vierme subţirel întunecat
curăţat de propriul păcat
 .
păstrai lumina fără rost
dar tot stins ai fost…
.
.
© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work!

de ce plâng îngerii

droaia de paduchi
cu mângâieli de muci
pentru toamnă şi blugi
frunze bube şi buze
.
dorind pe alţii singurei
păstrând ceva-n comun
de propriu surghiun
.
acest stadiu avansat
ferice fără aşteptări
aduce răspunsuri şi menire
cosmică-n substrat
  .
universul s-a declanşat
în cicle distrugătoare
iar moartea aţâţă
bariera naturală
pentru specii inapte
de viziuni nemuritoare
.
iubesc lucuiul rece
pe peronuri plumburii
după ploi cu ochi de peşte
cu îndrăgostiţi speriaţi
fugind împreună
sub trăsnete
.
iubesc această nelume
de iaduri eterne
şi păcate hazlii
 .
singure surse
de-a supravieţui
.
.
© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work!