Soare negru

roșu fertil…
culoarea felinei
când muscă
și când iubește
 
văpaia căutării
nesatisfăcute-n
impreunări
alunecate
 
zăpada dinților
mătasea sufletului
lună palidă
ce frumusețe!
 
nucleu zeiesc
una cu universul
cu ființe legate  
firesc
 
orgasm metaforfozat
spre infinit
dătător de inspirație
însuflețită…
 
moartea unui portal
este un stadiu energetic
de viață întretaiată:
moartea trece

 

© j.w.waldeck 2010

dorința primei întruchipări

singularități albe

vârtej contrar atracției

ce consumă orice informație

extrase din corpuri

dizolvate
.
.
lumea divină a Nepăsătorului

s-o detești:

viață hrănită din nevinovată viață

oglinda râului

prin care nu privești
.
.
toate exclamatile durerii

realizate însuși

uși nespuse

doar schimbate celular
.
.
din stropi de sânge nebunia curge

vis lăuntric ce-njunghie

de-l iubești mai mult

decât imaginar
.
.
rămâi acel nemuritor fără soartă

și cauți în  suflete veșnic tinere

ce-ți place

restul compostezi în iadul ascuns

în palate prea frumoase
.
.
spaima unui relict creaționist

în față propriei evoluari

depășind granița materiei oarbe

de animal autist
.
.
viața nevinovată nu trăiește

căutând viitorul speciei

manifestarea viziunii create

unind spațiu gând și timp

într-un orizont infinit
.
.
© j.w.waldeck 2008

Drumul spre o manifestare adevărată a interiorului.
Dar el va scoate la iveală adevărata față
a cititorului… dincolo de ultima atracție!

lumina inimilor căzute

melci ai frunzelor
corabile umbrelor
cocon vitreg
cu mânuțe de zgripțor
pânze și hărți mototolite
de destin veștejite
.
.
limbi de soare amorțit
colorate de raze razande
arse de prea mult iubit
doar plămâni infioarati
de un sistem mai uriaș
.
.
cum s-adun în mormane
până ajung cadavre
un cald covor
de indiferențe macabre
.
.
au băut din fericire
înroșite de amintire
fluieră vântul
prin spinarea goală
zgârâie vântul
gânduri pe stradă
.
.
inimi ascuțite
din senin rupte
suflete se/duse
sub vise din zăpadă
.
.
© j.w.waldeck 2008

încolțită de spini

negura străbunilor
furtuna ecourilor
timpuriu… un sicriu sângeriu
sub casa bunicii omorâte
zace

de tâlhari rasiști bătută
prin camera stătută
cu mobilă veche umflată
cineva gemea
amintiri grele de nea

oglinde Austriece
arătau cum obloanele fluturau
iar perdelele dezveleau
contura
unei femei bătrâne

nimeni n-a dormit
în aste cusute line
covoarele grele
parcă mugeau
în piele

tabloul cu înger călăuzitor
– parcă s-ar prăpădi pereții –
îngenunchiază
vise pe piept
furate de suflul vietății

ardea într-o lumină
necruțătoare
și-n afară de noi
blestemul va asmuți-ntoate
flăcări șușotind război

trage vântul din pod
șuieră-n fântâni blestemate
de roate însângerate
încărcate
cu mațe nesăturate

nefiind rădăcina noastră
vorbind o limbă josnică
nori străbune s-adună
din bogăția unei lumi
acoperită cu ploșnițe

obstacolă-n nedrept
o casă măreață și lungă de chin
cu peri vișini și struguri
neatinse decât de duhuri
încolțită de spini

© j.w.waldeck 2008

nimeni nu doreste sa aminteasca alungarea etnica a Germanilor  din Romania,
de sechestrarile si amenintarea permanenta timp de 45 de ani cu motiv de ura de rasa
si de furt de proprietate. Astazi fosta garda si copii lor vand pamant strain si se lefaiesc
in case ocupate in era dictaturii.
Dar pentru o natie alungata vor inunda zece natii mai
straine si primitive spatiul „eliberat” si va veti trezi,
nu numai cu istoria falsificata, ci cu copii obligati sa-si paraseasca tara in mijlocul multor altora,
care nu vor tine cont nici de traditii, nici de istoria unei Transilvanii dominate de o influenta
inventata, privind orasele si arhitectura preluata de ocupatori.
Asta am mai scris-o in 1992…

Daca mai vin cativa sa ma ameninte, nu se schimba nimic din ce-i cunoscut
oriunde pe lume, numai din actele faptasilor se sterg urmele.
Mie nu mi-e frica de o haita de lasi care n-au priceput ca sunt rebut uman
intr-o lume in care natia nu mai conteaza ci numai forta proprie de creativitate
si o inima pentru diversitatea lumii libere!

aici Zeii vor uita

I

spi n ă r i l e munților
zac pe cadavre
despuiate-n nisipul dureros înflăcărat
 .
UNIFORMA falșilor
și distrugerea fântânilor
 .
(surse libere de apă și viață)
. 
plutesc pe arsura nestinsă
a râs/plătirii
sorbind din sticle cumpărate
spații etichetate
și derivate limitate
. 
îngerul neted
de șiroaiele murdare de lacrimi
își șterge praful morților
din bucle aurii
 .
vântul aleargă
prin pustiile
lăsate-n urma turmelor
 .
temple albe ca oasele morților
cu ochi despuiați de Dumnezei
umpluți cu scorpioni
 .
din tâmplă-n tâmplă
flacon încărcător
al spiritului dobândit
sau stricat prin defecte
.
 .
ÎI

aici Zeii vor uita
de sămânța pierdută
care și-a distrus ființa
mai mult decât va naște
din planurile arhitecților
de monocultură
și silință
 .
dincolo de mor-minte-le uitate
fiecare strop de vis
dispare-n miriade
. 
caracterul dobândit
prin existența materiei
se dizolvă
iar energia oarbă recurge…
. 
constelația intră-n mediul dătător
și inspirat
de impulsul sursei imaculate
. 
oxigenul inhalat și expirat
ademenește vietatea
energiei veșnice
. 
. 
de ne realizăm
sorbiți încredințați
sau demni de proprie viață

.

© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work

la mijloc de răscruce

trecut-am plopii
la mijloc de răscruce
bătea vântul
și mașinile treceau ca fiare
pas cu pas pe drumul înghețat
te-am lepădat din singura lume
 .
fiecare piere singur
la locul lui ispășit
de dureri și cu vederi
de parcă adevărul ivește
în clipele de urme
al sufletului asuprit
  .
  .
…
trecut-am sfinții
la pereți de aur
cum treci lucruri amare
să simt libertatea-n viață
aspru asuprit
de-al lor balaur
 .
fiecare se roagă
dar nu percepe:
cel ce creează
amăgiții întrece
în clipele odioase
cu lucruri frumoase
se alege!
 .
alintat de artă
străpunsă-n vis
– cât de ne-nțeles o fi –
cu inima moale
dar voința tare
nu te pierzi
în hapsânul abis
. 
 .
…
trecut-am plopii
la mijloc de răscruce
și dragostea
pentru Verena și Christina
rămâne-n groapa oarbei nopți
un bibelou carnal
veștejit la frunte
 .
trecut-am părerile de rău
sau de folos
și nebunia agreării la culme –
pricep cuvântul lui Hristos:
singur nu-s!
(unde posed o lume…)
.
.
© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work

iubita așteaptă

spini negri zvârcolesc sârma
în jurul țărmului de nori
șterși mintal

o barcă neagră
șuieră sub vânturi

o ființă firavă
își descoperă primăvara
cu surâs de sânge

nu este fata din vis
nici îngerașul de ceară
cu pieptul aprins
dorind să moară

te-a jefuit un vampir psihic
de dragoste lăuntrică

oceanul viselor s-a liniștit
ca o bandă de film ruptă

vei răstigni
ca celelalte clipuri
în droaia de nimicuri

pentr-un falsificator de teme
te-ai aruncat într-o vedere…

roză sângerândă de durere
cu spini ascuțiți de plăcere

rana sufletului pierdut
într-un lac vicios
de înger căzut

oglinda rea din adânc
și privitorul așteptând

singura proiecție de iubit
într-un cerc des-mințit!

© j.w.waldeck 2009

Please do not USE
anything of my work

negură

neg ura
. 
unei divinităţi
unde minciuna
se iubeşte singură
. 
fabrici celulare
despică podoabele
proprilor rădăcini
. 
blegie conectatata
de fese încurajate
. 
sub paltonul lumii
înfigeţi arborele negru
de exterminare umană
. 
stafii zbârcite
înmulţindu-se-n deşerturi
de cărnuri
şi rechizite
. 
realitatea gazată
prin conserve chimice –
reduce din viaţă
inconştienţii de piaţă
.
însingurare sfântă
a z=eului promiţător
. 
prin spaimă în/sfârşit
laCRIME sparte-n
noi oferte de osândă…
.
cum Dumnezeu singur
nu poate fi Dumnezeu
. 
omul izolat
decade-n substrat
.
.
© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work

din senin

pot spune că-s dus cu sorcova
fără nişte şcolăriţe
pe lăbuţe-n faţa mea
. 
n-am trăit pe mulţumite
şi-m lipseşte tot ceva…
. 
leneveală de vise deşarte
parcă-n clipuri anemice
dispar şi-apar rapide…
. 
nişte sentimente abordate
nici n-au timp să renască
. 
valea fără urmă
răscoleşte-o ceaţă dementă
. 
dezbinare neuronală
apare-n ardere lumina
depărtată-n somnolenţă
. 
un cor prelung sună-n
gândul aburit de turme
. 
de zvonuri în turbulenţa
sfârtecata de umbre
. 
prost sau deştept
hai la horă sub luna-n ceaţă
s-o săruţi c-un somn de gheaţă
. 
căci de frica lor băgată-i
moartea zeilor în piept…
. 
.
© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work