cârja credinței

cârja credinței!

… se maimuțărea vocea din Para:dis

aceea fără real I zare interioară …

 

neguros cerul

impregnează păsări pierdute-n eter

care niciodată nu vor ateriza

fără a muri de fericire…

 

un înger se înălța acolo nemișcat

multora un coș de fum în depărtări …

o aripă alb-trandafirie ridicată

ce-a ruptă atârnată

în spatele fericirii cioburilor pământești

 

aceea casă … de turtă dulce din zahăr, alb-pudrată

cu ferestrele goale, întunecate

unde nici un trandafir se agață firav

de JURUL jaluzelelor deschise

 

– doarme pe un nor trist

și stelele visează cu el

 

singur păstrat de lacrimi

vaporizat prin sângele inimii

.

© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE anything
of my work!

.

Vai de aceea lume, în care ologii spirituali, cloni ai sistemelor credincioase

pretind a fi lumina nelimitată, într-u totul legați de limitele impuse!

 

surori ai soarelui

veninul condamnaților
a m o r tizat
de mușcarea buzelor

biruinde sânuri
cu plămâni trandafirii
și viață dublă
în haita rudelor
par jocul luminii pierdute
din veacuri mute

și cad ca raze
pe pieli și priviri
prin frunze orfane

o frum o a s e l o r!
cu fire aurii
plângeți fericiri
.
.
© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work!

crăiasa celor iubitori

luna oglindă-n
razele soarelui
singur de ea văzută-n
adânc străfund

nu se vor atinge nicicând
iar lumea nu vede
cele raze
plângând

care străbat orice distanță
prin curată speranță
care ating cu durerea lor caldă
acea piele dulce-dalbă

iubita celor neiubiti de fel
în nopți grele
simțind acel chem
de dragoste-n vene

cu ochii ridicați
spre ființa îndepărtată
nicicând
mai apropiată

© j.w.waldeck 2008
Please do not USE
anything of my work!

în sfârșit nesfârșit

viața sub pretextul e v o l uției

din simțământ

o credință penetrantă

se dibuie la capătul discuției

nicicând prelinsă

ca legată f_r a z ă

când drumul bătut de multe pi_c i o a r e

își uită generațiile și strămoșii

dar le cântă dogma națională

.

nici un nume mai doare

dup-o mare prelinsa de emoții…

.

vicii împletite-n materia primă

scot la iveală ființa adevărată

dezlegată de limita colectivă

și stelele mor

și devin lumină

degenerează mintea-n chin

.

în golul străfund

de avarie meschină:

o gaură neagră

dezmințită-n deplin

unde gândul bun e visul creator

și ființa respirare adâncă

voința unui act formator

spirit veșnic

și undă chemândă

.

în sfârșit o ceață albă

structură și frecvență

din coconul cărnos se-nalță

prin ființa-i imanentă

.

© j.w.waldeck 24.01.2009

Please do not USE
anything of my work!

magia unui suflet

argintiu și viu și liber
ca suflul tău de nufăr
  .
plutind pe vise line
sărutând oglinzi divine
  .
inima brazilor sub lună
neaua le cunună
  .
adorm ca prin poveste
în poala ta cu primăveri
.
bobocii-s suflete eterne
cu lacrimi de ingeri
,
.
© j.w.waldeck 2009

din viață-n viață

greu ca într-un paradis cu mită
trăiești o clipă
și sensul se alege
unde setea crește
  .
  .
poți asimila mii de credințe
nefericit în cuget
când viața n-a ajuns
inutilă într-un rai
cu bucurie mălai
și secretul cărunt
  .
basm de multivers
dimensiuni ce desprind
redundante-n înțeles
paradoxe biruind
.
gravitația răsună
resonanta atrage
esența excită
iar presenta fură
  .
când nu vom suferi captivi
putem deveni
o sferă iluminată
prin voință curată
.
.
© j.w.waldeck 2009
.
please do not USE
anything of my work

prețul desăvârșirii

– incandescența demiurgului –
. 
văpăi de mări din suflete fluide
. 
. 
. 
nici un corp
din nici o parte
redă totalitatea
direcțiilor
și adevărul
totputernic
. 
. 
extins din prima clipă
de decădere
transformat
din prima creație
de pură plăcere…
. 
. 
în același timp
la locuri diferite
existențe doar
prin ancora materiei
dezvăluite
. 
. 
. 
potențiale complementare
.
din stadiul ulterior de raze
. 
. 
. 
te poți rupe din firea altora
știindu-te din aceași sursă?
. 
. 
ce nu va fi niciodată
nici n-a fost (cu rost)…
. 
. 
. 
trăim
într-o enormă moarte trecută
. 
. 
și credem în revenire
în stadii superficiale
de persistență
. 
. 
. 
ochiul adânc
al îngerului veșnic
nu va lăsa omului
decât orbirea
. 
. 
. 
niște relicte fosile
în texturile cosmologiei
. 
. 
în focusul evoluției
dibuindu-și granițe
într-un clocot fără sens
. 
. 
dornic să-și spele energiile
necurmate și nelimitate
. 
. 
. 
– incandescența demiurgului! –
. 
. 
minte strălucitoare
din prima minciună creată
. 
. 
într-o esența chinuită
de propria-i prezentă
. 
. 
. 

și chipul similar întruchipat
s-a desprins oglindat
. 
. 
. 
TOTUL
precurgea în ăst lăuntru
recurs din propria devoțiune
. 
. 
spre necunoscutul adorat…
. 
. 
unde fiecare
se de:termină
de singur
sau fiind însușit –
. 
DEVINE
. 
. 
. 
prin eternitatea nesfârșită
fiecare nou stadiu
are nevoie de puncte de vedere
și de surse de plecare
. 
. 
. 
nu patru elemente magice
într-un unghi complet
. 
. 
nelimitate-s elementele cursive
din fiecare perspectivă
. 
. 
nu contează direcția
sensul
drumul
simbolica înmatriculată
de stereotipuri
. 
. 
cu vântul
. 
. 
în sensul tuturor surselor
. 
. 
limbă universală
a ideii originale
. 
. 
…poți continua la nesfârșit
cu numai un singur adevăr liber
dintr-o singură privire
proprie

.
.
.
© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work

doina luminițelor

lumânările s-au stins
puiu mamei
de ce plângi?
.
se stinge
decât ce-a fost fără rost
ține-ți dragostea
sub adăpost măi!
 .
fără gură nici strigăt
doar din suflet cere
fără lume
nici cuget
luminița mea
arsă-n dor!
 .
luma n ă r i l e
s-au stins
mările toate s-au prelins
și din prima clipă
n-a rămas decât un fulger
băi!
 .
foaie verde
leac de tei
nu se pierde
ce-a trecut
și din toată radacina
n-au rămas decât idei…
 .
– și din toată inima
niște lacrimi uscăței
 .
albișori ca niște miei
amorțite reci scântei
 .
să te pierzi
în marea mare
sub o stea
veșnică de soare
 .
să te simți
cu suflet de raze
când un frig
făr de sfârșit
te cuprinde-n disperare
 .
lumânările s-au stins
mărțișor de negru amor
. 
s-au lăsat doar albe fire
. 
luminițe de prelins
doar din ochii plin de somn
unul numai nu le-a prins
. 
să le țină în privire
.
.
© j.w.waldeck 23.03.2009
.
Please do not USE
anything of my work

negura I

ne=gura
 .
 .
– frământarea aLuatului –
 .
 .
singurele
lucruri posibile
 .
gravate-n subconştientul
nimicului
pe lama lucinda
de timp născut
fără sens (dar liber)
 .
zbor de lună legănată
pe ape vii deşirate
 .
carnea muribundă
pe marmura rece
a pierderii
uitate-n lumi destrămate
  .
– ani lumină o moarte
veşnică într-un abator cosmic
 .
iar murmurul rănilor
descolaceste
uneltele excitate
.
să respire!
 .
un viitor SINGUR
 .
nins în apogeul desfrânat
oricărui gând şi fiinţă
.
.
.
© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work