doina luminițelor

lumânările s-au stins
puiu mamei
de ce plângi?
.
se stinge
decât ce-a fost fără rost
ține-ți dragostea
sub adăpost măi!
 .
fără gură nici strigăt
doar din suflet cere
fără lume
nici cuget
luminița mea
arsă-n dor!
 .
luma n ă r i l e
s-au stins
mările toate s-au prelins
și din prima clipă
n-a rămas decât un fulger
băi!
 .
foaie verde
leac de tei
nu se pierde
ce-a trecut
și din toată radacina
n-au rămas decât idei…
 .
– și din toată inima
niște lacrimi uscăței
 .
albișori ca niște miei
amorțite reci scântei
 .
să te pierzi
în marea mare
sub o stea
veșnică de soare
 .
să te simți
cu suflet de raze
când un frig
făr de sfârșit
te cuprinde-n disperare
 .
lumânările s-au stins
mărțișor de negru amor
. 
s-au lăsat doar albe fire
. 
luminițe de prelins
doar din ochii plin de somn
unul numai nu le-a prins
. 
să le țină în privire
.
.
© j.w.waldeck 23.03.2009
.
Please do not USE
anything of my work

diSTINS

ranchiunos copil de ceară
aprins în fală
  .
cercetezi cât vei putea avea
cochetezi cu vremea rea
.
cu cercetorii n-ai milă
de lumânări ţi-e silă
.
ce ard din mâini bătrâne
goale de mere şi pâine
  .
ranchiunos copil de ceară
vine visul şi te cheamă
.
cu luminiţa ta vioaie
de grăsime te despoaie
.
de rămâi o aţă neagră
copil pedepsit de ceară
.
vierme subţirel întunecat
curăţat de propriul păcat
 .
păstrai lumina fără rost
dar tot stins ai fost…
.
.
© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work!