crăiasa celor iubitori

luna oglindă-n
razele soarelui
singur de ea văzută-n
adânc străfund

nu se vor atinge nicicând
iar lumea nu vede
cele raze
plângând

care străbat orice distanță
prin curată speranță
care ating cu durerea lor caldă
acea piele dulce-dalbă

iubita celor neiubiti de fel
în nopți grele
simțind acel chem
de dragoste-n vene

cu ochii ridicați
spre ființa îndepărtată
nicicând
mai apropiată

© j.w.waldeck 2008
Please do not USE
anything of my work!

un colț de pădure

tot ce iubesc se destramă
fără părere de rău
  .
nimic adevărat
doar  timp materializat în hău
  .
ce doresc se dezbină
și nu pot uita nici un bob
o lacrimă senină
ravarsata pe un ciob
  .
tot ce cuprind mă taie
și trebuie călcat în uitare
  .
fără univers propriu
oricâte st r a i e
sunt cadavre goale
  .
tot ce văd este un colț de pădure
vocea copacilor legănați
inimi de toamnă cu buze de mure
  .
sânge al fericirii
țâșnit cu nesaț
  .
supernove articulate
redau nesfârșirii
lumi demult uitate
.
.
© j.w.waldeck 2008

magia unui suflet

argintiu și viu și liber
ca suflul tău de nufăr
  .
plutind pe vise line
sărutând oglinzi divine
  .
inima brazilor sub lună
neaua le cunună
  .
adorm ca prin poveste
în poala ta cu primăveri
.
bobocii-s suflete eterne
cu lacrimi de ingeri
,
.
© j.w.waldeck 2009

la c r i m a unei flori rupte

mă scald în străfunduri
ca rază a cărei sursă
nu depinde de o curvă
.
 .
………..
 .
 .
din când în când
iubitele trecătoare
vor să cunoască
din basme o fiară
pentru copii
s-adoarmă
 .
 .
manipulate
de intențiile tale
să-mi revărs un gând
spre orificii goale
cu icoane sparte
de sfânt răsfrânt
 .
 .
relație stranie
sau dorești
să mă inculpi de rău
de-ți știu denaturarea
de parazit sufletesc?
 .
 .
în oglinda ei
fermecată de fată
tresare luna că rană orbită
în clipe dulci de vată
– cristale doar –
plângând zăpadă
 .
 .
cu luciri din miezul
unui înger fraged
și-ți dorești să ucid
sau să te scap
ce niciodată va fi
reflecție-n cap!
.
.
odată numai prepeleac pe plac
și filigran
ca cel fluture tremurător
pe care l-ai prins nesimțit
în colecția de ucigător
 .
 –
știind că iubesc inocența
lebedelor
cu sufletul în floare
încă nesorbit…
 .
 .
dar nu mă doare!
.
.
© j.w.waldeck 07.04.2009
.
Please do not USE
anything of my work

Luceferi

razele unei flori de soare
seminţe negre cu gene coapte
plaiuri înflăcărate
cuvintele doar şoapte
  .
sâmburi launtre
CE PRIND VIAŢĂ
(universe împreunate)
  .
lămpi urbane însingurate
zâne mici luminate
.
inimi descojite de plăceri
palpitând prin tăceri
.
coji veştejite de frunze
se-ncolăcesc cu aripi de zmeu
într-un somn de umbre
  .
siri crispate de vârcolaci
tremură-n singurătăţi ude
însetate
de atingeri visate
.
şi niciodată va fi străin
ce m-atinge cu aripi de brumă
  .
trecătoare între copaci
cupindu-mi faţa
şi răsfirând
sufletul înveşmântat în lilieci
  .
fiecare la c r i m ă
înveleşte un vis pierdut
într-o veşnicie de gând
.
şi-n marea singurătăţii eterne
două fantome firave se ating
înecându-se-n zâmbete
de stele
  .
  .
A© j.w.waldeck 2009
  .
Please do not USE
anything of my work!