nu deviem din sânge orb uman
ci din esenţa sufletului cucerit
în vacumul nopţii eterne
viaţă nemoartă într-un cerc drăcit
inima dimensiunilor
revărsate-n nenumărate plase
legiunea legaţilor
din energii captivate
cuprindem nimicul şi-nventăm sfârşitul
un dor profund orbeşte setea
morţii-n noi urlă cu vântul
fără glas o gură rea de nea
în zbuciumul elementelor săvârşit:
un haos neînchipuit
de vreo voinţă priit
covor cosmic făr de sfârşit
zdrenţele morţilor sunt vuiet
ecou nimicitor cu chem de Dumnezeu
sursa seminţei fiecărui cuget
recoltând fără părere de rău…
.
.
© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work!
neXul infinitului 