visătorul

covrigul lunii își preschimbă pielea
ochiului zeiesc
prin ardoarea ocrotită

zâmbet de fecioară de primăvară
liliac înveșmântat în zăpada nopții
orb în lumina celor pricopsiți

dus lăuntric de sine
saltimbanc pe unde invizibile
făr de sunet în liniștea mortuară
a dormitorilor

în zborul lui de catifea
zborul iubitorilor
zborul orbilor

departe de alaiul dezvelit și sorbit
prin fotografia ochiului
dezvelit

închinat invers contra timpului
singur în univers
vântură-n bătaia inimii

moale ca pata iubirii
dând vieții chip prin zbor
aruncându-și visele-n deșert
.
.
© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work!

magia unui suflet

argintiu și viu și liber
ca suflul tău de nufăr
  .
plutind pe vise line
sărutând oglinzi divine
  .
inima brazilor sub lună
neaua le cunună
  .
adorm ca prin poveste
în poala ta cu primăveri
.
bobocii-s suflete eterne
cu lacrimi de ingeri
,
.
© j.w.waldeck 2009

la mijloc de răscruce

trecut-am plopii
la mijloc de răscruce
bătea vântul
și mașinile treceau ca fiare
pas cu pas pe drumul înghețat
te-am lepădat din singura lume
 .
fiecare piere singur
la locul lui ispășit
de dureri și cu vederi
de parcă adevărul ivește
în clipele de urme
al sufletului asuprit
  .
  .
…
trecut-am sfinții
la pereți de aur
cum treci lucruri amare
să simt libertatea-n viață
aspru asuprit
de-al lor balaur
 .
fiecare se roagă
dar nu percepe:
cel ce creează
amăgiții întrece
în clipele odioase
cu lucruri frumoase
se alege!
 .
alintat de artă
străpunsă-n vis
– cât de ne-nțeles o fi –
cu inima moale
dar voința tare
nu te pierzi
în hapsânul abis
. 
 .
…
trecut-am plopii
la mijloc de răscruce
și dragostea
pentru Verena și Christina
rămâne-n groapa oarbei nopți
un bibelou carnal
veștejit la frunte
 .
trecut-am părerile de rău
sau de folos
și nebunia agreării la culme –
pricep cuvântul lui Hristos:
singur nu-s!
(unde posed o lume…)
.
.
© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work

inimi nebune

noaptea…
pe nevăzute
îţi trec pragul virtual
şi uit de daruri ştiute
de ochi iubitori
de tine mi-e cald
respir ceaţă-n coridor

cu umbrela desfăcută
sub lămpile întunecate
unor borduri rupte
unde casele austriece
au pielea spartă
dar buze de marmoră
şi trepte de mirese

mi-am dat viaţa
pentru alţii
şi mi-a fost de ajuns
cu chipul nepătruns
şi corp de cerneală
dansez pe o undă
neterminata de gând

noaptea
te ştiu desculţa
prin şovăitoare umbră
copacii cresc spre cer
ca păru-ţi descolăcit
chemând în ger

o lumină suavă
le scaldă maidanul
algelor în vânturi păgâne
şi murmurul codrilor
îţi răspunde
îţi răsună!

să te simt în petalele
genelor suflate-n noroc
atingându-mi harpa
sufletului cu dor
uşor ca sămânţa de păpădie
cu sâni copţi pentru iubire
mototolind ca iarna iarba

iar aleele cresc
împreună
fără să se atingă
doar cerinţe umane păşesc
sub inimi veştejite
de prea multă lumina

© j.w.waldeck 2009

Please do not USE
anything of my work