fără stăpâni și servitori

credința organizată
trăiește din minți dependente
slăbind suflete ne-nfectate
sub mase poluate

sindromul Easter Island
apune fără păduri neatinse
Dumnezeul ierarhic
cântă-n struna poruncită

dragostea abundentă
învie-n-împreunare
dar servitorii nu suportă libertatea
armoniei spirituale

stejari sfinți ai druizilor
secerați din motive predate
temple al deșertului importat
clădite pe locașuri sacre

echilibru natural pierdut
degenerând simțul liber
revărsat în reguli de șurub
turma păstorilor lideri

o entitate cosmică
nu emană coduri conformiste
multiversală-n diversitate
de-o redundanță infinită
.
.
© j.w.waldeck 2009
.
please do not USE
anything of my work!

darul alinării

curățat de foc am privit
prin multe patimi
ajuns nemărginit
cu inima împăcată-n inimi
.
atins de-o nesfârșită flacără
fără cenușă înăbușind ce-i firesc
asfixiată-n nădușiri orgolioase
doar cererintele copleșesc
  .
ocrotit de simple farmece
curate corpuri de fecioară
unde clipele mici vor petrece
în tihnă seară dup seară
.
de multă suferință purtat
trecut ca apa prin pământ
ce-a fost greu s-a scufundat
și m-am ridicat la timp
.
nu adun decât amintiri
ieșite prin buzele unei fecioare
neculese iubiri
îndulcite ca fructul la soare
.
și las celor hapsâni norocul
sângeros în joacă cu focul
oarba putere a leprei hidoase
înecată-n vise urâte și deșarte
.
.
© j.w.Waldeck 2008
.
please do not USE
anything of my work!

ex primat

şi-n puful măta SOS
de sfântă mărie
m-am încarnat cu glie
.
hai să trag cerul
de-o aripă
stelele de părul blond
şi păsările
din cearceaful norilor
.
pânzele visătorilor
  .
de n-am idei ca mormolocii
.
când apa sub soare dispare
se înghit reciproc
pentru puţină mişcare
  .
poate industria de fai m o ş i
dau şpil poeţilor de cafenele
când n-au fantezie sub piele
  .
chestia cu identificarea
da din coadă la căţele
.
albinele măzgălesc cu aur
sufletul îndulcit
pe flori nepăsătoare
  .
şi iar se termină o dragoste
sau pacoste venerică
sub burta eternităţii
  .
nu eşti copt decât rupt
când te îndulceşti prea mult
după o fiinţă muritoare

© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work!

de ce plâng îngerii

droaia de paduchi
cu mângâieli de muci
pentru toamnă şi blugi
frunze bube şi buze
.
dorind pe alţii singurei
păstrând ceva-n comun
de propriu surghiun
.
acest stadiu avansat
ferice fără aşteptări
aduce răspunsuri şi menire
cosmică-n substrat
  .
universul s-a declanşat
în cicle distrugătoare
iar moartea aţâţă
bariera naturală
pentru specii inapte
de viziuni nemuritoare
.
iubesc lucuiul rece
pe peronuri plumburii
după ploi cu ochi de peşte
cu îndrăgostiţi speriaţi
fugind împreună
sub trăsnete
.
iubesc această nelume
de iaduri eterne
şi păcate hazlii
 .
singure surse
de-a supravieţui
.
.
© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work!

simţ nesimţit

nicicând nu-ţi voi spune
că-ţi port sufletul la gât
de mure
sortite-n raze parfumate
  .
nicicând te rog pe nume
  .
  .
sorbi din clepsidra sângerata
visele mele
retrăite de fantome
.
  .
doresc să uit
frumu s e t e a
de care suferă lumea
.
scobind în răni
mai adânci decât iadul
inventat
de-un d:zeu nebun
.
  .
universul încins nesfârşit
revoltă prin stele muribunde
  .
lumini divine
căutând veşnic
o astfel de privire
de nemurire
.
  .
NIMIC umplut de fericire
(neştiută de con=stiinţe)
mereu în devenire inocentă
.
dar fără întâmplări mortale
vis embrionic în floare

© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work!

dragOste

durerea soarelui alb!
zvâcnirea sângelui pierdut!
cât de frumos îşi pierde sufletul!

ah… de ce plângi draga mea?
nu-ţi voi vedea moartea
şi nici strigătele nu vor tortura…

prin lumi albe modelate
prin corpuri dure nestemate
prin aminţiri dizolvate

hai să facem dragoste
să ne pierdem în Dumnezeu
unde nimic contează

© j.w.waldeck 2010

Please do not USE
anything of my work!