aceasta este rugăciunea nemaiauzită:
.
luna neagră a nornelor
cărei umbre pe ochi iubitori
se-ating crucificați ca porumbeii păcii
care au închis un legământ pe vecie
cu foc nefericit
ce n-are voie niciodată să fie stins
în adorarea lui de-a fi stârpit
.
fildeș mototolit
pe mătasea albă jurăminte golite-n sângerare
zâmbet strivit al trandafirilor tăiați
mișcare înghețată
într-o mare de gheață respirată
.
baldachinul mării înspumate
unei prințese a vântului
.
baletul florilor de gheață
prenins de cuvinte-ndepărtate
.
cum aș putea – acest ultim strop
de suflet-lumină tremurând
să ți-l beau
și să sper în îndurare?
.
dăruiește-mi zambetu-ți colorat de liliac
jar de vis îndeplinit
răcorit indurabil de-un evantai opiat!
.
toate visele se sting pe pereți înfloriți
din jedera de venus destine cuprinse
căror cupe se deschid unui soare
peste abis
care le știe frumu s e t e a trecătoare
.
linii de forțe magice și-ntunecate
alcătuiesc un mosaic de dimensiune demonică
cruci gratii religie existențială
.
nesfârșit – fără scăpare
ne dorim la genunchi sub țesătura fină
cărei margine de stofă umbrită
ratează-n atingere obraji aprinși
cu un rece NU suav
.
aceasta decurge subtil
este linia cu centrul sacral
giulgiul învăluit
al păinii euharistice consacrate păcatului
în poala sângerândă unui înger căzut
purtându-și încă aureola sfântă
.
astfel inspiră trandafirul de gral
ce deschide toate florile încă-n noapte
.
când tot o fii alinând expresia ta divină
de-a dori neajunsul aspirat
.
inima paradisului Eden înecată
în propriile lacrimi răcite
.
sala de dans azurie – unui suflet de lebeda
care-și răsuflă ultima sa cină obștească
pe jertfa euharistei roșii
a buzelor tale tăcute
.
nici o retragere
este posibilă frumuseții descoperite
care pe platouri goale de ziduri dure
își sacrifică puritatea
dezonorarii oarbe
.
din rană-n rană
din gură-n gură
din floare-n floare
fugărită prin toți spinii
veștejită… pentru scurtețea iubirii
.
© j.w.waldeck 2008
Please do not USE
anything of my work!