argintiu și viu și liber
ca suflul tău de nufăr
.
plutind pe vise line
sărutând oglinzi divine
.
inima brazilor sub lună
neaua le cunună
.
adorm ca prin poveste
în poala ta cu primăveri
.
bobocii-s suflete eterne
cu lacrimi de ingeri
,
.
© j.w.waldeck 2009
tablou vechi
ngreunat cu mărgele
retras încetişor
după perdele
.
umbrit de timp şi supt
de frumuseţe ascunsă
vaccinat cu întuneric
de-o taină profundă
.
în vechea sa privire
oftare neclintită
tabloul aminteşte doar
ce niciodată respiră
.
rămâne veşnic dornic
o minte smintită
în propria-i rană
cu drag se ciuguleşte
.
inima spartă
nu mai cugetă de soartă
nu se răsteşte
la dumnezeul mut
din cer
.
fără bucurie
în victoria ei nemoartă
de aţi rămâne
pe veci prizonier
.
.
© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work!
fără întindere
doar prin iubire
fără libertate
fără ieşire
.
tot ce crezi
nu trăieşte
decât fără respir
în cuvinte de martir
.
în loc de orizont
în loc de un loc
înlocuit de braţe
neclintite de fier
.
strânge-mă!
minţile să-mi pierd
iubeşte-mă!
până-mi storci inima
.
doar prin iubire
fără libertate
doar retrăire
fără respiraţie
.
.
© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work!
o vecină cu iubitul ei
m-au trezit din somn la trei…
.
împreună-n neştire
spre nefire
într-o lume fără distanţe
fluidă-n lipsă
de timp de eclipsă
.
.
renaşti
.
transmiţându-mi
cascade de culori
.
VII!
.
.
radiezi sub pleo a p e argintii
trezindu-mă din somn
scăldându-mi mintea-n lumini
.
ce telepatic zvon!
.
calea lactee se dezbină
iar tavanul suspină…
.
dup-o moarte de stea
viaţă eternă!
.
ce foc neuronal
de artificii
m-a trezit cu delicii?
.
de atunci ochii i-am sorbit
pentru dovada transmiterii
sufletului metafizic
.
.
…
de curând plânge-n umbre
corpul cunoscut n-o mai atinge
chimia secată visează
împreunări necunoscute
.
fiinţa-i dată
săruturile-s pierdute
.
iar programul materiei
simplu se distrează…
.
© j.w.waldeck 2009
Please do not USE
anything of my work!
noaptea…
pe nevăzute
îţi trec pragul virtual
şi uit de daruri ştiute
de ochi iubitori
de tine mi-e cald
respir ceaţă-n coridor
cu umbrela desfăcută
sub lămpile întunecate
unor borduri rupte
unde casele austriece
au pielea spartă
dar buze de marmoră
şi trepte de mirese
mi-am dat viaţa
pentru alţii
şi mi-a fost de ajuns
cu chipul nepătruns
şi corp de cerneală
dansez pe o undă
neterminata de gând
noaptea
te ştiu desculţa
prin şovăitoare umbră
copacii cresc spre cer
ca păru-ţi descolăcit
chemând în ger
o lumină suavă
le scaldă maidanul
algelor în vânturi păgâne
şi murmurul codrilor
îţi răspunde
îţi răsună!
să te simt în petalele
genelor suflate-n noroc
atingându-mi harpa
sufletului cu dor
uşor ca sămânţa de păpădie
cu sâni copţi pentru iubire
mototolind ca iarna iarba
iar aleele cresc
împreună
fără să se atingă
doar cerinţe umane păşesc
sub inimi veştejite
de prea multă lumina
© j.w.waldeck 2009
Please do not USE
anything of my work
răzbate-mi pieptul – mai tânăr decât viaţa
răspunde înţeleptul
de-un veac doborâtor
frumuseţi închipuite îşi pierd vraja
desfătate amintiri de luciu zbor
cunoscătoare
mecena a pierdutelor arte
vocea eroină a ultimei naşteri divine
arătare ne-ntrerupta-n visuri sparte
celor făr de simţ şi privire
te-am găsit ca surioară cu ochi de lacrimi
iluminând spaţii neorbite de durere
te-am găsit daruinda
ca un leac
aşteptând de un chinuitor veac
trezeşti zumzetul
înflorit de-un suflu cald
în preajma braţelor tale neobosite
sentimente împreunate se scald
salvându-mi viaţa
cu clipe dulci şoptite
© j.w.waldeck 2009
Please do not USE
anything of my work
durerea soarelui alb!
zvâcnirea sângelui pierdut!
cât de frumos îşi pierde sufletul!
ah… de ce plângi draga mea?
nu-ţi voi vedea moartea
şi nici strigătele nu vor tortura…
prin lumi albe modelate
prin corpuri dure nestemate
prin aminţiri dizolvate
hai să facem dragoste
să ne pierdem în Dumnezeu
unde nimic contează
© j.w.waldeck 2010
Please do not USE
anything of my work!
neXul infinitului 