matricea desparțirii veșnice

ERAM…
dornic după realitate
prin care stafii învăluite-n timp negurat
pipăiau statui și formidabila atmosferă
de sferă ejaculată pe negândite
NU ERA
decât un zaț de imaginație
  .
se vor actualizate –
dar sunt mai îndepărtate
– mai distortionate
de orice acțiune decompusa-n clocotul
fotonilor
dansând prin guri deschise ca niște eclipse
articulate doar prin vise
  .
e glasul materiei!
  .
viața și moartea sunt doctrină
unde totul constrâns se dezbină
și-un singur lucru după eoane mintale
un rai!
ca nici o lume cunoscută
răsare cu alt grai
  .
și-nțeleg că nimeni nu percepe asamblat nimic
simțind fiecare legătură
cu ochii închiși
  .
doar interior și exterior
uniți prin minte
într-o traducere infirmă
.
.
© j.w.waldeck 2008

caleidoscop infinit

despărțire
orgasmul iubirii
vuiește-n gemete
.
caleidoscop însorit
în marea clipelor
zâmbete peste adâncuri
lung remuscate
părăsite de nume și ființe:
  .
dimensiuni inundate
de aceleași jocuri
de suflete conștiente
sau visatoare-n corpuri
  .
oare ne vom regăsi
în alte locuri
și nu prin energie oarbă
indusă-n surse existente?
.
.
.
împreunare
nimic mai ușor
decât poezioare de dragoste
și cea mai proastă clipă
își trăiește
senzația izolată
  .
dar durerea expiră falsitate
agățată de amintiri
și clipe cristalizate
  .
posedarea regăsirea și firea
incarcă doar
un trup limitat prevăzător
  .
clipe rupte de leagănul legănării
unde fiecare val renaște
momentul infinit visat
.
.
© j.w.waldeck 2009
.
please do not USE
anything of my work

mereu la tine

părul o lumina cu ochi azurii
și gene învăluite-n scântei
dezvelind oglinda unui suflet
înflăcărat
  .
soarele soră!
  .
pe care nu-l mai iubesc
nori ce nu-mi zâmbesc
  .
iar anii din clasa a-doua
par răzmerițe nevinovate
  .
clipe pe gingii pictate
cu gust de potentiator de aromă
  .
de ce nu-mi pierd mințile
dializandu-mi sângele?
  .
resping renașterea
prin care te văd pătimașă
cu sânii goi
  .
o cobră în magia levitației
învelită-n cântecul meu
  .
dormind pe nori de zahăr ars
de mare neagră
  .
uite
cum se…duc pe valuri line
mereu la tine … la mine
.
.
© j.w.waldeck 2009

învăţat de Dumnezeu

să nu depinzi de-un gând uman
de păreri statice de sertar
de degene r a ţ i u n i
incapabile de univers propriu…

un corp cibernetic
declanşat într-o navigare nelimitată
cuplat prin proiectorul mintal
conduce nava-ţi spaţială
întru-n orbit universal

nu minţii vorbind de prieteni
distanţa creşte cu fiecare cuvânt înţeles
renăscut prin tine
în afară de coperţi…

cât timp ţi-e dor
de captivitatea reduşilor
vei sta legată-n faţa uşilor

nu ne putem dezlega
prin intermediul dezvoltat
în loc de izvor

© j.w.waldeck 2009

Please do not USE
anything of my work!