surplus

ți-ai tras o cută peste mutră
să pocnești și tu niște păduri
cu-n ochi de soare-n umbră
dar nu reflectezi pe masură

prin mâinile rănite ale copacilor
statui stranii împânzite
de-o distanță nemuritoare
sub oglinda apelor
sub colinda șoaptelor

le trântești de fel
trântor fără idei
dar nu le iubești – nu le traiești
inventând niște scântei
cu imaginația ta de normă

apăi deh!
ți-ai tras un ciorap cam mare peste buric
când îți clădești aparent umil „imigiul”:
dragoste de alimentară
unde-ți aduni lipsa mare
intr-un P I E P Tănat mult prea mic

folosindu-te de niște fete
să simți nițică durere:
o coaja inventată să-nșele
.
.
© j.w.waldeck 2009
–
Please do not USE
anything of my work!

lipsa sintezei

călătorești
pe şinele mele de t(e)ren
plutești
pe valurile impulsului meu
crești
prin conștiință mea de cuvânt
crezându-te
direcție universală
 .
 .
singura decizie adevărată
sunt influențe extrapolate
sugrumate
prin infundatie imitată
agățată
între copie și original
. 
. 
adânc…
fugi de tine și dispari
și mă mir cum poți susține
concepte preluate
cu atâta mândrie
știindu-te inapt
de-un flux universal
. 
. 
creat din nexul sufletului etern
fără direcții
și interese orgolioase
crezându-te zeu
ca ciugulit refren
pe muia
unor capodopere proaste…
.
.
© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work!