Dansul flăcărilor

.

te visez înfășurată într-un voal roșu, catifelat
ca un trandafir înmuiat în zâmbete  
îndrăgostite de secrete
cu crestături adânci sub pleoape întredeschise
de fericiri fără regrete
 
unde tulburările sufletului par un labirint erotic
al sexului învingător
când te deschizi
într-un dans nebunesc: eșarfele se descompun
într-o lumină sângerie. care mă atrage spre floarea…  
spre miezul parfumat al nopții
fără afirmații sau ecuații
 
să mă deschei de petale, de priviri aruncate-n neant  
plutind cuvinte goale fără o atingere
respirând doar propriul oxigen sub cască
în fața incendiului căscat, cutremurat de-un univers aprins
 
și te strâng cu spinii tăi spre firea-mi sângerândă
într-un voal stacojiu, copt de culori
până murim pentru-un singur dans
într-un morman amăgit de memorii pierdute
atinși de clipa infinită unui singur zbor

iar flăcările nu întreabă de ce, ele ard  
prin propia erupție
.
.
.
.
© j.w.waldeck 2010
Please do not USE anything of my work!

.

oul gaină

ce-a fost din prima clipă
nimicul sau existența veșnică?

…
formule în des=Compunere
esența fiecărui lucru
conține ideea imanentă
  .
  .
alcătuirea tabelară explică
doar configu r a ț i a
distorsionată prin comparații
trase prin prisma dependentă
de cicluri închise
selecționate de evoluări precauzate

cauza valorilor preluate
nu explică motivul schimbării lor
iar con ț i n u t u l fiecărui element
coagulează-n colidare liberă
– avântă declanșarea spre un țărm
necunoscut însuși de marea întreagă
– dincolo de materie și linear socot
în posibilitatea nimicului
laboratorul unui veșnic clocot
.
.
© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work!

viruși ai adevărului

(bișnițarii stimei de sine pentru cei fără de valoare)

.

valoarea sursei necunoscute –
nicicând prelinse într-o singură rază
doar dătătoare celor încrezuți și credincioși
într-o singură fațetă
orbi pentru soarele tuturor

oglindiți în valuri canonice
cu frumuseți învelite de descoperiri
prin scurtă vedere curățați
de orice abundență eternă
corupți prin pro…misiunea răsplătirii

dincolo virginele așteaptă
și nefaptele celor lași
în sisteme de despărțire
vor admite tot ce-a fost interzis
pe pământ ca veșnic păcat
.
.
© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work!

 

 

în sfârșit nesfârșit

viața sub pretextul e v o l uției

din simțământ

o credință penetrantă

se dibuie la capătul discuției

nicicând prelinsă

ca legată f_r a z ă

când drumul bătut de multe pi_c i o a r e

își uită generațiile și strămoșii

dar le cântă dogma națională

.

nici un nume mai doare

dup-o mare prelinsa de emoții…

.

vicii împletite-n materia primă

scot la iveală ființa adevărată

dezlegată de limita colectivă

și stelele mor

și devin lumină

degenerează mintea-n chin

.

în golul străfund

de avarie meschină:

o gaură neagră

dezmințită-n deplin

unde gândul bun e visul creator

și ființa respirare adâncă

voința unui act formator

spirit veșnic

și undă chemândă

.

în sfârșit o ceață albă

structură și frecvență

din coconul cărnos se-nalță

prin ființa-i imanentă

.

© j.w.waldeck 24.01.2009

Please do not USE
anything of my work!

visătoarele

nu tulbura apele
spre nesfârșite mări
cearceaf de stele muribunde
licăriri și confundări
  .
nu tulbura apele
sfințite-n roua dimineții
ele s-adună-n palmele buzelor
înviate ca peștii
  .
nu tulbura apele
scăldate de soarele ficelor
cu sâni de lapte și pistruiate
cu stropi din gene unduioase
  .
nu tulbura apele
ce curăță pământul păcătos
luna albă licărește-n gropi
părăsite de Hristos
  .
nu tulbura apele
sângerânde sânuri asuprite
inimi frânte de sfinți aspri
fără simțul fanteziei
  .
nu tulbura apele
cutremurate-n fiori și fericiri
singure fierb și-nghit
sucul drag din amintiri
  .
nu tulbura apele
adunate-n marea veșnică
valurile plec și revin
te uită și iarăși suspin
.
.
© j.w.waldeck 2008

subconștientul efemer

primind dragoste de la necunoscuți
aparțin străinilor
fără prejudecăți
și-ntenții nespuse
.
o galaxie înghite alta pe roate
voia unui Dumnezeu poate
sau al unei rase avansate
.
de te vaiți la el pentru
treburile tale de ură
din nevoi parșive
l-ai stricat de gură
.
nimic nu-i fără voia lui
iar drACU nare vină-n cui
.
t-O-t din cea gaură a ieșit
doar subconștientul efemer
sursei similare de dureri
.
poate-ți șoptesc altădată
de ce fiecare Zeu tace
și nu-l confunda cu niște alimentare
umplute cu dorințe umane
.
nu-ți tulbur credința pământească
cu diversitatea negată
și lasă-mi neiertarea virgină
.
un stăpân nu trebuie să ierte
ce-mi confiscă-n suflet răsuflarea
pentr-o fericire statică
unde hohotele persist veșnice
îndrăgind niște goluți de ședință
cerșindu-și posturi vrednice
.
n-oi fi eu un univers în mare
dar nici în cel mai mic
nu se află lipsă inertă de mișcare
.
.
© j.w.waldeck 2008
.
Please do not USE
anything of my work!

din rană-n rană

aceasta este rugăciunea nemaiauzită:

 .

luna neagră a nornelor

cărei umbre pe ochi iubitori

se-ating crucificați ca porumbeii păcii

care au închis un legământ pe vecie

cu foc nefericit

ce n-are voie niciodată să fie stins

în adorarea lui de-a fi stârpit

 .

fildeș mototolit

pe mătasea albă jurăminte golite-n sângerare

zâmbet strivit al trandafirilor tăiați

mișcare înghețată

într-o mare de gheață respirată

 .

baldachinul mării înspumate

unei prințese a vântului

 .

baletul florilor de gheață

prenins de cuvinte-ndepărtate

 .

cum aș putea – acest ultim strop

de suflet-lumină tremurând

să ți-l beau

și să sper în îndurare?

 .

dăruiește-mi zambetu-ți colorat de liliac

jar de vis îndeplinit

răcorit indurabil de-un evantai opiat!

 .

toate visele se sting pe pereți înfloriți

din jedera de venus destine cuprinse

căror cupe se deschid unui soare

peste abis

care le știe frumu s e t e a trecătoare

 .

linii de forțe magice și-ntunecate

alcătuiesc un mosaic de dimensiune demonică

cruci gratii religie existențială

 .

nesfârșit – fără scăpare

ne dorim la genunchi sub țesătura fină

cărei margine de stofă umbrită

ratează-n atingere obraji aprinși

cu un rece NU suav

 .

aceasta decurge subtil

este linia cu centrul sacral

giulgiul învăluit

al păinii euharistice consacrate păcatului

în poala sângerândă unui înger căzut

purtându-și încă aureola sfântă

 .

astfel inspiră trandafirul de gral

ce deschide toate florile încă-n noapte

 .

când tot o fii alinând expresia ta divină

de-a dori neajunsul aspirat

 .

inima paradisului Eden înecată

în propriile lacrimi răcite

 .

sala de dans azurie – unui suflet de lebeda

care-și răsuflă ultima sa cină obștească

pe jertfa euharistei roșii

a buzelor tale tăcute

 .

nici o retragere

este posibilă frumuseții descoperite

care pe platouri goale de ziduri dure

își sacrifică puritatea

dezonorarii oarbe

 .

din rană-n rană

din gură-n gură

din floare-n floare

fugărită prin toți spinii

veștejită… pentru scurtețea iubirii

 .

© j.w.waldeck 2008

Please do not USE

anything of my work!

 

luciferic

în cuvintele mele
se ascund hăuri
ecouri însângerate
de suflete captivate
cuprinse pe veci
negre găuri
  .
  .
iubesc aceste sugative
blânde pe față
ce trag
din măduva artiștilor adevărați
iubesc ca un vultur –
din soare o pată
.
  .
și extrag
din nucleul frecventat
aura ascunsă-n
rolul deghizat
lăsându-vă cu voi
singuri pe viață
.
.
© j.w.waldeck 2009

Please do not USE
anything of my work

 

aici Zeii vor uita

I

spi n ă r i l e munților
zac pe cadavre
despuiate-n nisipul dureros înflăcărat
 .
UNIFORMA falșilor
și distrugerea fântânilor
 .
(surse libere de apă și viață)
. 
plutesc pe arsura nestinsă
a râs/plătirii
sorbind din sticle cumpărate
spații etichetate
și derivate limitate
. 
îngerul neted
de șiroaiele murdare de lacrimi
își șterge praful morților
din bucle aurii
 .
vântul aleargă
prin pustiile
lăsate-n urma turmelor
 .
temple albe ca oasele morților
cu ochi despuiați de Dumnezei
umpluți cu scorpioni
 .
din tâmplă-n tâmplă
flacon încărcător
al spiritului dobândit
sau stricat prin defecte
.
 .
ÎI

aici Zeii vor uita
de sămânța pierdută
care și-a distrus ființa
mai mult decât va naște
din planurile arhitecților
de monocultură
și silință
 .
dincolo de mor-minte-le uitate
fiecare strop de vis
dispare-n miriade
. 
caracterul dobândit
prin existența materiei
se dizolvă
iar energia oarbă recurge…
. 
constelația intră-n mediul dătător
și inspirat
de impulsul sursei imaculate
. 
oxigenul inhalat și expirat
ademenește vietatea
energiei veșnice
. 
. 
de ne realizăm
sorbiți încredințați
sau demni de proprie viață

.

© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work